Sau altfel spus, locul în care timpul şi tradiţia pură îşi dau întâlnire pentru a forma etalonul mâncării româneşti.
Drumul nostru ţâşneşte iute, furios, ca un izvor de munte prin Poiana Braşov, spre ascunzişul pădurii, acolo unde printre esenţă tare de brad şi răşină domneşte adăpostul haiducilor încă din anul 1967. Coliba Haiducilor. Pentru cei care nu cunosc drumul restaurantele de pe margini devin adevărate miraje, însă pentru cunoscători, doar unul este drumul corect către colibă … pentru că foamea ta nu a fost niciodată stinsă cu atâta bunătate şi măiestrie.
Trecând pe sub poarta mare din lemn, paşii apasă pe brad la propriu, iar mireasma aceea ţi se salvează direct în suflet. Poate fi interpretată şi ca o scurtă călătorie iniţiatică. Dintr-o dată răsare mândră în faţa privirii tale coliba…
În funcţie de anotimp şi 
de momentul zilei, alege repede între corpul principal cu terasă sau unul dintre foişoarele împrâştiate prin întinsa curte şi la masă că altfel nu se mai poate. În jurul tău lucrurile respiră puternic tradiţie, dar cine mai poate admira acum frumosul. Ochii fixează jucăuş doar meniul bogat, creierul funcţionează la capacitate maximă pentru a face cât mai iute alegerea, gura se umezeşte instant, gâtul deja începe să înghită, iar stomacul strâns de foame visează frumos la bucatele ce vor veni…
Felul I cred că este deja acontat: ciorbă de fasole cu ciolan, ceapă, ţuică şi pâine. Dar ce pâine, frământată cu dragoste după reţete străvechi, împăturită rumenit în coaja crocantă, tocmai pentru a se topi la final cuminte în gură. Viaţa nu a fost mai frumoasă…
Acum după primul fel de mâncare putem discuta altfel. Privirea începe să fixeze amestecat cadre încărcate de bun gust, iar cuvintele devin neîncăpătoare pentru ceea ce există: lemn sculptat adânc, decoraţiuni populare alese, muzică voioasă, servire de calitate, clienţi veseli, cramă cu tărie, borcane cu murături asortate în figurine, proţap aşteptând purceluşul sau berbecuţul, iarbă, verde, brad, căpiţe, fermă proprie, taraf, medalii de excelenţă în tradiţia culinară românească, produse naturale, bucătari de 7 stele, delicii, carafe, reţete haiduceşti păstrate cu suflet, şindrilă, căruţe, blănuri, aer proaspăt, foişoare, ţesături, iar înşiruirea continuă în fotografii…
În cifre Coliba Haiducilor se traduce astfel: 100 locuri în salonul tradiţional, 80 locuri în salonul oficial, 110 locuri în salonul din grădină, 100 locuri pe două terase.
Contact: 0268.262.13
7, info@colibahaiducilor.com, www.colibahaiducilor.com, Poiana Braşov.
Ps: Coliba Haiducilor este locul în care vii să vizitezi mâncărea tradiţională românească la ea acasa, iar oricât aş încerca să descriu ceea ce există aici tot pierd mai bine de jumătate din detalii. Trebuie să guşti, să simţi, să vezi, să miroşi, să atingi. Trebuie să vii aici la nea’ Viorel.
info@casaviorel.ro
V-ar plăcea să aflaţi şi despre:
10 cetăţi suite pe dealurile României
De obicei, când mă gândesc la o cetate/fortăreaţă/castel românesc, în afara arhicunoscutelor Bran, Sighişoara şi Peleş, memoria mea începe să-mi facă probleme, iar exemplele sunt tot mai puţine pe măsură ce încerc să mă gândesc la locuri cu adevărat speciale, relevante pentru istoria ţării, impresionante prin statura cu care domină relieful înconjurător şi evidenţiate câteodată [...]
Ne jucăm şi învăţăm la Muzeul ASTRA
Şi totuşi se întâmplă…
Ore de pedagogie muzeală
Ne familiarizăm cu domeniul civilizaţiei şi artei populare tradiţionale. Învăţăm despre legende, sărbători, obiceiuri şi tradiţii româneşti, săseşti, maghiare, rrome, precum şi despre etnografia popoarelor extraeuropene. Realizăm lucrări practice, folosindu-ne de cunoştinţele asimilate.
Unde: Cabinetul de Pedagogie Muzeală de la Muzeul de Etnografie Universală “Frannz Binder”, Piaţa Mică, nr. 11. [...]
De la muzeul tehnic, numai de bine
În dimineaţa zilei de 3 aprilie, ne-am adunat fix o mână de oameni (5) şi am pornit spre Muzeul Tehnic din Bucureşti situat în parcul Carol. Auzisem ca este interesant, dar că de multe ori îl găseşti închis. Sunasem înainte să ne informăm de program, tarife, ghid. Poate o explicaţie pentru faptul că muzeul este [...]
Podurile lui Anghel Saligny
