5 răspunsuri pentru “Ai găsit o bucăţică de rai în vacanţa ta prin România? Povesteşte-ne aici”

1. Bogdan spune:

   În Piatra Craiului de la Curmătura la Turnu şi apoi la Vf. Ascuţit. O privelişte superbă, urcuş pentru care nu ai nevoie decât de condiţie fizică şi răbdare, plus încă pe cineva care să întrebe la fiecare floare dacă asta e garofiţa Pietrei Craiului. Curmătura are una din cele mai frumoase panorame pe care le-am văzut eu iar saint-bernardul de acolo parcă e răpit dintr-un peisaj alpestru.
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/S6008534.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/S6008710.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/S6008785.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/S6008787.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/S6008805.JPG[/img]
2. Cristi spune:

   Sa purcedem la drum, asa cum ii sade bine calatorului. Se facea ca eram cazati in Olimp si am pornit-o de dimineata. A se citi ora 9.00. Cum nu eram la all-inclusive, al carui rost pe litoralul nostru nici nu il vad, intrucat exista o multime de obiective si s-ar putea face multe excursii optionale, plecaram pe drumurile romanesti. Ce-i drept, nu-s ca-n palma, dar sunt si ma gandesc ca, daca exista tari cu drumuri mai proaste care fac turism, n-om fi noi aia mai oropsiti. Campioni – cum spune la reclama, dar la vaicareli sau dupa zicala: am trait multe drame la viata mea, unele dintre ele nu s-au intamplat niciodata. Si acesta a fost intro, cam lung ce-i drept.

   Spre Jurilovca dar. Chiar a doua zi, dupa scandalul rupt din western al eolienelor buclucase si don quijote autohton. Ajungem la Jurilovca dupa un drum de o ora si un pic, cu masina intreaga. Peisajul suportabil, fara plictiseala de baragan.

   Acolo o parcare organizata isi deschide portile pentru 5 lei ziua. Sunt cam multe balarii, dar nu trebuie sa fim doar carcotasi. Bun, vaporul a plecat urmatorul este peste x ore. Nu-i nimic, ca doar invatam si noi sa facem turism. Dam peste un localnic si dupa 2-3 replici aruncate si intoarse, ne suim in salupa pentru 20 de lei de om. Vaporul te poarta catre destinatie intr-o ora, salupa noastra ne promite sa-si foloseasca cei 100 de cai. Proprietarul spune ca au loc 10, mie mi se pare c-ar fi cam de 7 cu indulgenta, dar nici nu mai conteaza cati suntem si cate locuri sunt, pentru ca pornim. Intai lent, apoi omul ii da blana si salupa se ridica de fata. Eu sunt in spate si trebuie sa ma abtin de la comentarii pentru ca apa ma gadila puternic pe fata cu o frecventa de o secunda.

   Si uite ca am ajuns la Portita, dupa traversarea lacului Golovita in 10 minute, fata de ora facuta de vapor. Nici nu apuc sa cobor din vehicul, ca soarele deja imi zvanta apa – deci canicula.

   La primul contact eu vreau sa vad miezul, deci unde-i portita, unde comunica lacul cu marea. Dupa o ora aflu raspunsul. Portita e mai la “vale”, aprox 10 km, si oricum nu a fost lasata de capul naturii, ci i s-au operat niste ecluze. Asadar portita pentru noi – ne rezumam la peticul asta de pamant subtire dintre cei doi albastri. Haide totusi sa vedem ce este aici.

   Cu soarele in moalele capului descoperim un frumos hotel de 3 stele si ce este mai de apreciat: oamenii aici au aer conditionat, apa calda si rece non-stop, internet. Si ganditi-va cat de greu este sa oferi astfel de servicii, intr-un loc in care uleiul pentru un domn a fost comandat catre cel cu salupa, iar acesta i l-a adus tocmai de acolo, de pe taramul nostru. Fiecare ulei este carat asa.

   Sa continuam cu hotelul. Este plasat pe o micuta insula, iar trecerea se face pe un podet. Acolo roata pe insula sunt vilute cu fata la apa, cu terasa si sezlong, cat sa pescuiesti lenes direct din prag si cu scarita pana in apa, pentru a avea acces rapid la propriul deplasator: barcuta, skyjet, pluta sau ce aveti. In spatele vilutelor, o verde gradina ce bucura ochiul. Hmm…conditii bune de cazare. Preturi rezonabile, zic eu avand in vedere locul, undeva la 200 de lei viluta de 3 stele, cu toate conditiile enumerate si multe altele.

   Nu apuc sa mai admir ceva, ca ma loveste puternic foamea. Gasim o terasa, comandam urgent un bors de peste. Este 15 lei, dar e mult si peste si mai mult, de te saturi. Iar delicios, suficient cat sa nu mai scoti o vorba pana nu-l termini. Servicii de calitate, curatenie, gustos, foarte gustos. Terasa are si corp de restaurant sau invers daca doriti, restaurantul are si terasa, oricum acolo inauntru sufla aerul conditionat.

   Am mancat peste, desi nu sunt mare fan si mi-a si placut. O fi de “vina” locul, foamea, cine mai stie. Haide sa facem si niste poze. Ajungem si la mare, e salbatica, este altfel (imi place), uneori si limpede de se vad pestisorii. Plaja aurita pare bine fixata de niste umbrelute de stuf. Stuf ca pe orice acoperis poate cuprinde privirea mea. Mai zaresc si niste casute gen camping. E curat, plaja e curata. Imi place tot. Sa pun totusi si niste poze si … vizitati Portita! Veti gasi drumul catre un sine…
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/DSCN1231-1.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/DSCN1254-1.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/DSCN1238-1.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/DSCN1218-2.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/DSCN1212-1.JPG[/img]
3. Cristina Herjeu spune:

   Palatul Mogoşoaia este situat la aproximativ 10 km de Bucureşti, în comuna Mogoşoaia, str. Valea Parcului nr. 1.
   Palatul brâncovenesc de la Mogoşoaia sintetizează în chip strălucit graţia Veneţiei şi fastul Orientului. Întemeiat într-un parc secular de pe malul stâng al râului Colentina, edificiul este martor a trei sute de ani de istorie. Curte de vară, după 1702, a domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), iar în anii 1912-1945, reşedinţă patronată de principesa Martha Bibescu (1886-1973), scriitoare şi amfitrioană desăvârşită pentru regi, ambasadori şi literaţi, palatul constituie un important centru de întâlnire al mediilor politic, aristocrat şi cultural până la cel de-al Doilea Război Mondial, precum şi un model de referinţă pentru stilul naţional în arhitectura românească.
   Palatul, astăzi muzeu, găzduieşte o colecţie de artă contemporană şi diferite expoziţii temporare ale artiştilor plastici contemporani.
   (Sursa: broşura Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia).
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/Mogosoaia 1-1.jpg[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/Mogosoaia 2.jpg[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/Mogosoaia 3.jpg[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/Mogosoaia 4.jpg[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/08/Mogosoaia 5.jpg[/img]
4. Cristina Herjeu spune:

   O altă destinaţie de vacanţă:
   CASTELUL JULIA HASDEU

   Castelul Julia Haşdeu a fost înălţat de către B.P. Haşdeu în cinstea fiicei sale defuncte. Julia Haşdeu (fiica lui B.P. Haşdeu) a murit în 1988 la vârsta de 18 ani, de tuberculoză.
   De la moartea fiicei, savantul B.P. Haşdeu a consacrat un adevărat cult fiicei sale. El a ales calea spiritismului ca mod de a se consola şi de a experimenta comunicarea cu lumea de dincolo. Castelul a fost ridicat între anii 1894 şi 1896 după planuri desenate de însuşi B.P. Haşdeu. În 2 iulie 1902 a murit şi soţia sa.
   Pe data de 2 iulie Haşdeu obişnuia să le aniverseze pe cele două Iulii ale sale, soţia şi fiica. Ca urmare, în fiecare an în această dată are loc la castel Sărbătoarea celor 2 Iulii.
   Veţi putea admira:
   • Sala 1 – Salonul de primire al doamnei Iulia Haşdeu, soţia scriitorului, unde se află bustul de marmură al soţiei scriitorului;
   • Sala 2 – Sufrageria, cu portretele familiei pictate în medalioane, pe pereţii camerei;
   • Sala 3 – Templul Castelului, cel mai înalt turn, care are un pronaos cu oglinzi paralele şi un altar. În mijlocul turnului, unde se urca pe trepte metalice, se află Statuia lui Iisus, sculptată de Raphael Casciani. Războiul, cutremurele şi ignoranţa umană au afectat de multe ori Castelul, dar statuia lui Iisus nu a fost niciodată atinsă. În această sală se pot observa şi cele trei camere, cea albastră, cea roşie şi cea verde, culori date de vitralii.
   • Sala 4 – Biroul de lucru al lui B.P.Haşdeu, în care se află portretele savantului, al soţiei şi al Iuliei.
   • Sala 5 – Camera cu cale, dedicata Iuliei Haşdeu, unde se află papuşa Iuliei, o sculptură, bustul Iuliei Haşdeu, de Ioan Georgescu, din marmură de Carrara, realizat în 1890. De asemenea, aici se află jurnalul şi caietul de matematică al Iuliei.
   • Sala 6 – Camera obscură, unde aveau loc şedintele de spiritism, care are un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeşnic şi o statuetă a lui Iisus.
   „Pentru vizitatorul curios şi dornic să cunoască mai mult, incursiunea în Castelul Julia Haşdeu poate constitui momentul unei revelaţii prin contactul cu simbolurile şi cu atmosfera pacifică a locului. Dincolo de aparenţe omul va descoperi esenţa căci, după cum scria Caragiale, ”aici în fiecare loc materia spune ceva“.”
   Adresa: România, Muntenia, judeţul Prahova, localitatea Câmpina, Bdul. Carol I nr. 199
   Tel: 0244.335.599

   Sursa: broşura Palatul Julia Haşdeu
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/09/Castel Hasdeu.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/09/Castel Hasdeu1.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/09/Castel Hasdeu2.JPG[/img]
   [img]http://www.traiesteromaneste.ro/beta/wp-content/uploads/2010/09/Castel Hasdeu4.JPG[/img]
5. Tudor spune:

   Un mic colt de rai, in apuseni. Ce mi se pare ciudat e ca locurile pustii, salbatice, natura in general e mult mai frumoasa si mai fermecatoare decat in oras, unde vezi mizerie, nesimtire, ignorata, intoleranta…ma uitam acum cateva zile la orase europene…incomparabil, dar sper sa putem reface ceva aici la noi.Intr-adevar sunt poze doar, dar parca atuci cand te uiti la o poza cu Bucurestiul vezi cam tot ce am insirat mai sus…Asa as vrea sa stau linistit in tara asta, dar inca nu se poate…sper sa schimbe cineva, nepotii nostrii ceva …ar fii pacat sa nu reuseaca. Am fost la bunici, unde ma simt cel mai bine, vedeti si voi dece.Imi pare rau ca nu pot invita , deocamdata pe nimeni, in sensul ca nu e o atractie publica, dar poate voi face ceva cu bani europeni si atunci voi reveni cu detalii, poate o mica pensiune si o mica pastravarie.