Îmi încep incursiunea într-o virtuală Românie, îngurgitând câteva bucăţi de Bucureşti interbelic şi comunist. Voi vorbi, aşadar, despre produse ‘tipice româneşti’, nu pentru că aş crede în puterea “brandului”, ci pentru că, pentru mine, un produs autentic românesc este întocmai ca primul fum din viaţa unui om: marchează o perioadă şi nu un moment.
Cele două “fumuri” pe care le-am ales ca fiind cele mai “cancerigene” pentru Bucureştiul de la 1920 încoace sunt braga şi cicolata ROM.
În vremea “Micului Paris”, braga era cea mai populară băutură printre mase, fiind cea mai accesibilă, de unde şi expresia “ieftin ca braga”. Braga Bucureştiului de odinioară aminteşte de simigeriile unde erai întampinat cu covrigi, alviţă cu nuci şi limonadă. Braga aminteşte de o periodă când te bucurai, copil fiind, de mirosul unor castane calde în buzunarul paltonului sau de o seară dansantă cu Zavaidoc la Şosea. Braga aminteşte de alinările aduse de sunetul unei viori atunci când se crapă de ziua şi tu te gândeşti la a ta “Zaraza”; aminteşte de hangiţe fâşneţe şi de sărutări furate. Şi de câte altele!…
Din păcate, putine din obiceiurile vechi se mai păstreză, astfel încât, în prezent, în România există un singur producător industrial de bragă, compania Comalimenta din Galaţi. Din fericire pentru cei “old-school”, nostalgicii Bucureştiului de altădată se mai pot bucura de acest gust al bucuriei simple, mergând pe Calea Vitan nr. 10, la Casa Tradiţiei Româneşti, unde pot cumpăra nu numai bragă, ci şi produse tradiţionale româneşti precum cârnati de Pleşcoi, babic sau branză fermentată. Un magazin micuţ, care insă promite să îmbie cumpărătorul, atât prin ambianţa oferită de mobila pictată manual, cât şi prin pofta şi pasiunea proprietarului pentru mâncarea “bună”. (MSG Romania). Gurmanzii curioşi care vor să testeze ‘bunătăţile” de care am vorbit pot gasi cu uşurinţă Casa Tradiţiei Româneşti din Bucureşti, ce se află în apropiere de Mall Vitan, venind dinspre Casa de Pensii, pe partea dreaptă, la baza unui bloc. Şi se pare că nu este singurul magazin cu bunătăţi tradiţionale. Un altul este Casa Natural, cu specific ardelenesc, aflat pe Şoseaua Pipera nr. 48. Foştii clienţi vorbesc de o adevărată “dependenţă” în materie de mezeluri-cârnăciori în maţ de oaie- şi de prăjituri de casă. Pentru cei ce nu găsesc la îndemână adresele indicate, se mai găsesc şi alte magazine cu produse tradiţionale, precum Prăvalia de Bucate (Puţul lui Zamfir nr. 60, zona Floreasca), Ungra-Delicatesuri (Bibescu-Vodă nr. 18, zona Pietii Unirii sau Str. Ferdinand, nr 42/zona Foisorul de Foc)….Şi parcă ne-am opri aici ca să nu înghiţim prea mult în sec…
Roata timpului se învârte, asa incât toate apar si se duc, în special în materie de produse, care se cer re-adaptate în permanenţă în funcţie de cerinţele consumatorilor.
Un singur produs din lumea aceasta face exceptie. Un singur produs a spus “nu” exportului pe vremea comunistă, un singur produs a rămas nealterat în ciuda partidului, care “Te vrea tuns, roackere!”: ciocolata ROM.
Primul baton românesc de cicolată cu rom, apărut în 1964, a dat naştere unor mari controverse, punând de curând steagul Americii drept ambalaj. Ironie a situaţiei actuale din Romania şi a românului plecat în “străinătate să facă bani” ori simplă “haină de împrumut”, ciocolata ROM păstrează acelaşi gust, acela al unei Românii amatoare de “senzaţii tari”. Să sperăm, totuşi, că nu va rămâne singura.
Livia Stoica