În zona montană a judeţului, cu deosebire în localitatea Negrileşti, vrâncenii produc după metode tradiţionale caş afumat şi păpuşi de caş.

Reţeta, aşa cum ne-a fost furnizată de o gospodină din Negrileşti este urmatoarea:

Pentru o roată de caş ne-a spus că foloseşte 5 litri de lapte, pe care îl încălzeşte la aproximativ 25 de grade. Se pun lapte trei linguri de cheag natural in si se lasa până se coagulează. Apoi, se fărâmiţează în mici particule, care se strâng într-un bulz. Se aşează în alt vas şi se lasă la dospit. Pentru a vedea dacă este gata se taie o felie subţire, se pune într-un vas cu apă fierbinte şi dacă devine elastică, înseamnă că este gata de prelucrat. Se taie bulzul în felii subţiri, peste care se toarnă apă fierbinte şi se amestecă până la omogenizare. Se formează un alt bulz, care se presează în forme de lemn şi se pun saramură. Se dă la fum, dar se poate consuma şi neafumat.

Formele în care se presează caşul sunt diferite: tipare rotunde, cu care se presează caşul pe o singură faţă şi păpuşarele dreptunghiulare, duble, cu care se imprimă modulul cu două feţe al caşului. Dacă matriţele rotunde, cu motive solare, se regăsesc în arta populară europeană, tiparele dreptunghiulare din Vrancea (păpuşarele de caş), cu siluete şi figuri umane, sunt unice pe mari distanţe în timp şi în spaţiu. Aparţinând unui „tip preistoric de plastică, tiparele se aseamănă statuetelor si desenelor rupestre neolitice si din epoca bronzului. Mici opere de artă ce tind, prin stilizare, să plece din realitate, din figurativ, spre simbol, spre un „cod preideografic, tiparele vrâncene sunt „cea mai tulburătoare imagine a omului din întreaga arta populara românească.

Localitatea Negrileşti este considerată vatra creativităţii în domeniul prelucrării lemnului, meşterii populari din această localitate păstrând încă meşteşugul de a sculpta în lemn tipare pentru renumitul caş vrâncean. Tipare de caş se mai lucrează astăzi şi la Nereju.