Cetatea Enisala este situată pe un deal ce domină împrejurimile, la intersecţia unor importante drumuri de apă şi de uscat. Cetatea a fost construită de bizantini şi genovezi la sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV. În timpul lui Mircea cel Bătrân cetatea a trecut în stăpânirea Ţării Româneşti, iar la sfârşitul domniei acestuia, când Dobrogea a fost cucerită de către turci, în cetate s-a instalat o garnizoană militară otomană.
Cetatea propriu-zisă, de formă poligonală, ocupa o suprafaţă de aproximativ 0,3 ha; o a doua incintă, aproape complet demantelată, închidea un spaţiu de cel puţin două ori mai mare decât cel cuprins în perimetrul incintei mici. Pe tronsonul păstrat al incintei mari se află cinci turnuri rectangulare. Ca elemente de arhitectură se impune bastionul porţii principale cu arcadă dublă continuată cu o arcadă oarbă. În anii ’90 cetatea a făcut obiectul unui amplu proces de restaurare.
Pe teritoriul satului şi în apropierea acestuia au fost identificate urme din mai multe epoci istorice:
– dealul cetăţii: urme din Hallstatt
– promontoriul “Palanca”: urme de locuire din eneolitic, epoca bronzului, Hallstatt şi Latene
– “Valea Netului”: a fost cercetată necropola getică din sec. IV – II a.Chr. cu peste 400 de morminte;
– punctul “Biserică”, la marginea de V a satului: au fost identificate şi în parte cercetate o aşezare greco-getică de tip Sarinasuf.
Sursă poză: (link)