Chiar dacă nu face parte din niciun circuit turistic, Cimitirul Bellu din Bucureşti reprezintă o curiozitate pentru turiştii din toată lumea. Zeci de mii de vizitatori vin anual aici, pentru a admira capodopere de artă unicat, medalioane în relief, sarcofage, mausolee, cavouri, lucrări de sculptură funerară, busturi şi statui realizate de sculptori şi arhitecţi cu renume. Acest loc poate fi considerat un adevărat muzeu în aer liber, fiind comparat de specialişti cu celebrul Père-Lachaise din Paris.

            Istoia cimitirului Bellu este una memorabilă. În 1931, baronul Barbu Bellu (1825-1900), ministru al Cultelor şi Justiţiei, donează administraţiei o grădină de la marginea Bucureştiului, cu suprafaţa de 17 ha, pentru a fi transformată în cimitir. Cealaltă parte de teren a fost cedată de Metropolie, care avea aici trei mori de vânt.  Astăzi, cimitirul Bellu se întinde pe o suprafaţă de 28 ha şi reuneşte o adevărată colecţie de artă în aer liber.

Se ştie că până la jumătatea sec. al XIX-lea,  tradiţia era ca morţii să fie îngropaţi în jurul bisericilor, iar din 1852, legea obliga ca cimitirile să fie mutate în afara oraşelor. Astfel, în perioada 1852-1858 au loc lucrări de amenajare a cimitirului. Iniţiatorul organizării cimitirului Bellu, C. A. Rossetti (1816-1885), ilustru om politic al vremii, devine şi primul concesionar  înregistrat în Arhiva Cimitirilor. În noiembrie, 1859, el a cumpărat un loc pentru înmormântarea fiicei sale Elena, încurajând, în acest fel, elita bucureşteană să mute osemnintele strămoşeşti în cimitirul Bellu.

            Cimitirul de pe calea Şerbam Vodă este un cimitir monument. Demne de menţionat sunt lucrările semnate de arhitectului Ion Mincu, fondatorul stilului neo-românesc. Mausoleul familiei Cantacuzino, dar şi mausoleul Ghica impresionanează prin elemente arhitecturale complexe, dar şi prin luxul pe care îl deţine. De exemplu, în mausoleul familiei Cantacizino regăsim moizaic cu foiţă de aur. Aceste mausolee nu au scăpat de jafurile din anii 90, motiv pentru care stau mai mult închise.           

Lucrare semnată de Romanelli

Una dintre sculpturile ce nu poate fi trecută cu vederea este cea realizată de celebrul Raffaelo Romanelli, în care un bărbat stă în genunchi lângă o tânără întinsă pe spate.  Pe lângă imaginea cutremurătoare, sculptura emoţionează prin povestea celor doi îndrăgăstiţi care au fost înmormântaţă aici. Se spune că cei doi tineri s-au îndrăgostitla Paris, iar când au venit în România au aflat că sunt fraţi, despărţiţi de mici copii. Nu au suportat vestea şi au hotărât să-şi pună capăt zilelor.

Mormântul Iuliei Haşdeu

O altă atracţie notorie din cimitir este mormântul Iuliei Haşdeu, considerat un templu unic la nivel mondial, prin simbolistică. Deasupra cavoului putem vedea globul pământesc, cu trei repere, unde a învăţat şi unde a scris poeta. Monumentul a fost construit de Ion Georgescu dupa indicaţiile precise date de Bogdan Petriceicu-Hasdeu.

Mormântul lui M. Eminescu

Undeva pe Aleea Scriitorilor, găsim şi mormântul modest al marelui poet Mihai Eminescu. Poate că e mult prea modest ţinând cont de orele de literatură rezervate operei sale, însă florile care par să nu se ofilească nicodată este dovada valorii lui în inima românilor. 

În cimitirul Bellu, oficial numit cimitirul Şerban-Vodăi, îşi dorm somnul de veci foarte multe personalităţi ale României, nume mari din toate domeniile de activitate: cultural, politic, economic, etc. Merită să mergem să depunem o floare la mormântul celor care au contribuit la dezvoltarea ţării noastre, să descoperim istoria concentrată aici, poveştile şi legendele din spatele monumentelor, grandoarea şi unicitatea arhitecturală. Intrarea este liberă, iar programul de vizitare este zilnic, de la 8.00 la 16.00. 

ADRESĂ: Calea Şerban Vodă nr. 249, sector 4, Piaţa Eroii Revoluţiei, Bucureşti

 WEB: www.bellu.ro

Autor: Tina Solonaru

Poze: www.flickr.com