Sumedru, nu este doar cel care desfrunzeste copacii si incuie vara, ci este si intruchiparea unui zeu care veghea cultul mortilor. De aceea focul lui Sumedru, prin arderea bradului sacru, poarta semnul sacrificiului inchinat zeului, dar si pe cel al pomenirii celor plecati dintre cei vii. In acelasi timp, aprinderea focurilor e si un ritual de reinnoire si purificare la trecerea dintre vara si iarna pastorala. Toate acestea sunt mosteniri pagane care au traversat vremurile insotind generatiile rand pe rand. In noaptea dintre 25 spre 26 octombrie, pe deal se aprinde un foc mare. Pe vremuri, bradul asezat in mijlocul rugului, era ales si taiat in sambata dinainte, cea numita a mosilor lui Sumedru, sau Mosii de toamna. Tot satul se aduna in jurul focului, in timpul noptii lui Sumedru. Oamenii canta, joaca, mananca si beau, intampinand un nou an al pastorilor. Se fac si preziceri despre vreme, dupa cum pica bradul inca aprins, dupa culoarea primei oi care se trezeste de Sumedru ori dupa culoarea ultimei mioare care trece prin strunga, la muls. Toate acestea sunt semne pe care doar ciobanii stiu sa le vada.

Sursa: Agentia de Dezvoltare Durabila a Judetului Brasov si Asociatia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului din Judetul Brasov