Timp de aproape 20 de ani numele operei din Viena a devenit aproape sinonim cu cel al lui Ioan Holender, directorul său. Este considerat a doua persoană ca importanţă în stat după cancelar. Şi, deşi controversat pentru modul “personal” în care conduce opera vieneză, timişoreanului i s-au prelungit contractele de patru ori sub trei guverne diferite.

Când vorbeşte despre România, spune că se simte ca un copac care îşi are rădăcinile acolo şi, cu cât se înalţă mai mult, cu atât le simte mai puternice. S-a şi implicat în Festivalul Enescu, care, se spune, în 2007 şi 2009 a câştigat mult în valoare pentru că garanţia numelui Holender a adus la Bucureşti nume mari în lumea artistică mondială. Un bilanţ impresionant pentru românul care a parcurs un drum lung şi greu până în vârful societăţii vieneze şi care s-a retras din înalta sa poziţie, în aplauzele Austriei.

Ioan Holender s-a născut în 1935, într-o familie “burgheză şi de buna condiţie” de evrei din Timişoara. A întâmpinat nenumărate greutăţi în vremea celui de-al doilea război mondial din cauza originii sale:” E ca în muzică: acordurile pentru care, cândva, vine tonica. Au fost atunci scene, gesturi, fapte, care te puteau răni ca evreu.”

A terminat şcoala medie de energetică şi la 19 ani era student la Politehnica în Tomişoara şi dacă ar fi terminat facultatea ar fi ajuns inginer. Dar Providenţa avea alt plan pentru tânărul Holi, cum îl numeau colegii. A fost exmatriculat din facultate în urma unui episod al mişcării studenţeşti de protest anti-comunist, în toamna lui ’56 în care a fost implicat din întamplare şi în 1959 a părăsit Timişoara şi s-a stabilit la Viena, unde mama sa locuia deja.

Imediat s-a înscris la Conservatorul de Stat din Viena, pe care l-a absolvit trei ani mai târziu, apoi a început să cânte la teatrul oraşului Klagenfurt. În 1988 a devenit secretarul general al Operei din Viena şi al Volksoper (Opera pentru popor), pentru ca în 1992 să fie numit manager general al celor două instituţii. A fost la conducerea Operei de Stat din Viena între 1 aprilie 1992 şi 30 august 2010 devenind cel mai longeviv director din istoria Operei vieneze. Sub conducerea lui Opera de Stat din Viena a devenit cea mai activă din lume:”am avut spectacole minunate şi cei mai buni cântăreţi ai lumii au cântat aici”.

Holender recunoaşte el insuşi că modul său de a conduce Opera este unul “personal”. De-a lungul timpului a fost atacat extrem de dur, acuzat de “romanizarea” Operei din Viena şi de faptul că, dacă e să se sfătuiasca vreodata cu cineva, acela e doar Dumnezeu. Holender crede că este în acelaşi timp şi manager şi artist, pentru că, a conduce o instituţie care are incasări de aproximativ 140.000 de euro pe noapte, trebuie sa ai şi calităti de manager.

Ioan Holender a mărturisit că a avut şi vise împlinite de-a lungul vieţii. Unul dintre acestea a fost să cânte alături de Pavarotti pe scena Operei din Timişoara, iar acest vis a devenit realitate. “Ţarul Holender” – asa l-a numit Pavarotti pe timişoreanul fără de care Bucureştiul nu ar fi strălucit atât de puternic în lumea muzicii clasice.

După 19 ani la conducerea Operei de Stat din Viena, epoca legendarului director Ioan Holender se îndreaptă către sfârşit. În ciuda celor 75 de ani ai săi, el nu se gândeşte însă să plece la pensie, ci dimpotrivă, are mari simpatii pentru opera naţională din Budapesta, probabil cea mai frumoasă operă din Europa, în opinia sa.

Cu toate că de peste 50 de ani Viena a fost scena pe care Ioan Holender şi-a desfăşurat activitatea, este de parere că “inteligenţa, latinitatea, fantezia, iuţeala în cap şi în minte a românilor este mult superioară celor din Austria”. Nu a uitat de unde a pornit pe uliţele artei, cât de puternice îi sunt rădăcinile şi afirmă cu mândrie şi nostalgie:“Patria mea e Timişoara”.

Ana-Maria Marcu