In ciuda unei importante deosebite, pe care Obiceiul Junilor din Scheii Brasovului o cunosc in context national si universal, preocuparile monografice privind acest obicei, atat de particular si cu profunde implicatii in mostenirea milenara a acestui popor, sunt sporadice, majoritatea celor care au scris despre acest obicei marginindu-se la descrierea lui si mai putin au incercat o aprofundare a semnificatiilor degajate de aceasta traditie a Scheilor, exceptie facand studiul de folclor al lui Ion Muslea din 1931 si Alexandru Surdu, intr-o lucrare mai

recenta [1].
Chiar daca conotatiile antice si medievale ale obiceiului confirma indepartata sa existenta si ar fi putut interesa generatiile de istorici, etnografi si folcloristi, marturiile documentare sunt tarzii si sumare. Abia la sfarsitul veacului al XVIII-lea, o revista sibiana aminteste de serbarea de Miercuri a locuitorilor din Schei[2], iar George Baritiu, fara a semna articolul, in primul periodic brasovean, dupa aproape o jumatate de secol, la 26 martie 1839 prezinta obiceiul junilor, asemuindu-l calusarilor, afirmatii care sunt actuale[3], in aceeasi perioada in care publicatia germana de la Brasov admira obiceiul, dedicandu-i un articol pentru ceremonialul zilei de Miercuri, dupa Pasti [4]. Dupa un an, G. Baritiu reia informatia completand cu date privind derularea obiceiului pentru toate zilele saptamanii luminate[5]. Cu exceptia unui articol dintr-un album maghiar din Ardeal, care consemneaza la 1841 obiceiul si populara legenda a lui Solomon[6], pana la 1848 nu sunt alte informatii, desi suntem convinsi ca obiceiul se desfasura in toata splendoarea sa. Afirmatia noastra este confirmata de un document din arhiva muzeului din Schei, prin care la 26 martie 1728 Tanase Vasile „impreuna cu familia si cu toti copiii…lasa cu sufletul sau” ca pentru „acest obicei de la toti cei batrani”, care „au tinut” gradina sa din Schei, ca junii la Pasti sa treaca prin aceasta gradina, pentru ca „totdeauna au trecut printr-aceasta gradina”,ba mai mult, porunceste „acelora cui va da Dumnezeu sa stapaneasca aceasta gradina” in urma sa „sa-i lase sa treaca fara de opreala, frumos, pe rand, cum se cade”, iar in caz contrar „sa fie blestemat de Dumnezeu si de cei trei sute si optsprezece sfinti parinti care au fost la intaiul sobor ce au fost la Niceia” (an.325), motivand ca „aceasta randuiala…o am aflat de la batrani…”[7].
Fiind obicei stravechi, populatia era obisnuita cu acest eveniment, care nu mai constituia ceva iesit din comun, motiv pentru care si publicatiile timpului se marginesc a-l semnala, asa cum face gazeta germana de la Brasov la 1 mai 1848, in Miercurea Pastilor[8]. Dupa cinci ani, „Telegraful Roman” de la Sibiu consemneaza procesiunea cavalereasca a Junilor de la Pietrele lui Solomon, insotiti de brazii pe care ii puneau la portile bisericii si ale serjelor junilor (vataf, armas mare, armas mic) [9]. Mult mai consistent este articolul din 1867 al ziaristului Petru Oprisiu[10], folosit de folcloristul Simeon Florea Marian in cunoscutul sau studiu de folclor[11]. In aceeasi perioada, fiul lui George Baritiu, Ieronim Baritiu scrie cu multa admiratie despre acest obicei unic la romani, redand intre altele si procesiunea acestora spre Muntele Postavarul in noaptea de echinoctiu.[12]La putin timp, in 1873 istoricul secui Orban Balasz prezinta niste legende despre juni si ofera deosebite amanunte in cadrul acestui obicei, unele nepracticate azi, cum ar fi punerea brazilor de catre juni la casele fetelor, ritual care aminteste de sarbatoarea Armindenului in Ardeal[13]. Lista publicistilor maghiari poate continua in aceasta perioada cu articolul din „Vasarnaii Ujsag”[14] si chiar intr-o publicatie franceza[15].
Ocupandu-se de buna desfasurare a acestui obicei, protopopul brasovean Vasile Voina sustine in fata studentilor teologi din Sibiu o conferinta, publicata apoi in putin cunoscuta revista a acestora (scrisa de mana), pastrata in arhiva Mitropoliei[16]considerentelor privind originea dacica a asezarii de la Pietrele lui Solomon, profesorul brasovean se ocupa de etnogeneza junilor, gasindu-le origini indepartate si provenienta geto-dacica, romana si nu slav-bulgara.. Este cea mai bogata informatie de pana acum, oprindu-se insa la ziua de Miercuri, fara a populariza evenimentele ulterioare acestei zile din saptamana luminata. O face insa profesorul sagunist Nicolae Pop (directorul adjunct al liceului), care, intr-o brosura dedicata istoriei Brasovului, alcatuieste un capitol aparte despre juni[17]. Complementar
Pana la 1889, cand valorosul folclorist al Scheiului, Gheorghe Pitis, ofera cea mai completa imagine a obiceiului petrecut sub atenta sa privire[18], s-au mai scris cateva materiale, dar fara semnificatii deosebite, consemnand doar obiceiul in desfasurare [19]. G. Pitis este preocupat si de originea acestora,, ideile sale fiind preluate si aprofundate in numeroase studii de brasovenii Sterie Stinghe[20], Ion Priscu[21]si mai ales filologul brasovean Costantin Lacea[22], apreciind intre altele si caracterul militar al junilor, subiect caruia Sterie Stinghe ii dedica un studiu special[23], precum si o teza de doctorat, sustinuta la Leipzig[24]. Tribalismul obiceiului, legarea acestuia de spatiul dacic de la Pietrele lui Solomon, il face pe cercetatorul brasovean Julius Teutsch sa le dedice un competent studiu istoric la inceputul veacului al XIX-lea [25]. Singurul cercetator care s-a ocupat mai atent de portul junitelor (dat fiind faptul ca prezenta acestora in obiceiul junilor este tangentiala) a fost G. T.Nicolaescu, intr-un studiu din perioada interbelica [26]. Folclorul junilor, insa, a fost putin studiat, cu exceptia unui articol scris cu doua decenii in urma de profesorul brasovean Petru Istrate, unul de cei care in epoca comunista a luptat si a riscat pentru pastrarea obiceiului [27].
Recent, o carte brasoveana aduce noi interpretari etno-lingvistice privind vechimea tribala a obiceiului.[28]
Consideram mai mult decat necesara o asemenea carte dedicata junilor, intrucat accesul la documentare al iubitorului de cunoastere este ingreuiat de lipsa unor informatii la indemana.

Aceasta carte poate fi achizitionata de la muzeul Primei Scoli Romanesti contra sumei de 18 lei.

________________________________________
[1]Alexandru Surdu, Scheii Brasovului, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1992.
[2]Siebenburgische Quartaltsschrift, III,(1793), p.107, cf. Ion Muslea, op.cit.,p.239 .
[3] Gazeta de Transilvania,an II (1939), p.53.
[4] Alte Gebrauche in Siebenburgen, in „Blatter für Gemuth und Vaterlandskunde”, op.cit.,p.239.II (1939), p.43, cf. Ion Muslea, p.239.
[5] Gazeta Transilvaniei, an. III (1940), nr. 17, p.65.
[6]Erdely kepekhen, Kiadja Szatmari, Pap Karoly, Kolozsvart, 1841, p.58, cf. Ion Muslea, op.cit.,p.239.
[7] Arhiva Muzeului Bisericii. Sf. Nicolae, Fond « Documente », doc. 130/26 martie 1728. V. anexa nr.1.
[8] Siebenburger Wochenblatt , nr. din 1 mai 1848, cf. I. Muslea, op. cit.,p.240.
[9] Telegraful Roman, Sibiu, nr. 31, p.121.
[10] Petru Oprisiu, O datina frumoasa a Romanilor Brasoveni la Pasci.
[11] Simion Fl. Marian, Sarbatorile la romani, III, Bucuresti, 1901, p.117.
[12]Ieronim Barisiu, Serbarea sf. Pasci la Brasiovu , in « Familia », III (1867), p. 253-254).
[13] Orban Balasz, A Szekelyfold leirasa , Pest, 1873, vol. VI, p.344-348.
[14] Rehy Lajos, Hassu husve (Brassai roman nepsokosok , in « Vasarnapi Ujsag », I,(1873), nr. 19, p.226-227, cf. C. Muslea, op. cit.,p.240.
[15] A. De Gerando, Etude sur les hautes plaines de Transylvanie, Paris, 1882, p.72-73.
[16] Musa. Foaie beletristica, scientifica, anul V (1875/76), nr.3,4,5 (nepaginata), cf. I. Muslea, op.cit.,p.240.
[17] Nicolae Popu, Scurta… din istoria Brasovului, cu speciala considerare la Romani , Brasov, 1883.
[18] G.I.Pitis, Serbarea Junilor la Pasci – Obiceiu particularu alu Romaniloru din Scheiu , in «Rrevista noua », II (1889), retiparita in extras la Brasov in 1890.
[19] I.L.Pic, Zur rumanisch-ungarischen Streifrage, Leipzig, 1886, p.27-28;
Teochar Alexi, Legenda de Pasci, Brasov 1889 (apauta si in maghiara si germana);
Molnar Victor, Ilusveti tojasok , Budapest, 1890, p.22-23.
[20] Sterie Stinghe, Intemeierea orasului Brasov si originea romanilor din Scheii Brasovului. II .Originea Junilor, Tipografia Astra, Brasov, 1938.
[21] Ion Priscu, Slove vechi , in « Gazeta Trasilvaniei », nr.din 21 noiembrie 1920.
[22] Costantin Lacea, Sunt in Transilvania asezari de romani veniti din sudul Dunarii sau nu sunt ?, in« Dacoromania », IV (1926), Cluj, p.14-17;
Costatin Lacea, Contributii la istoria Junilor brasovei, in « Tara Barsei »,I (1929), p.32-35.
[23] Sterie Stinghe, Alte marturii privid caracterul miliar al junilor, in “Gazeta Trasilvaniei”, serial, Brasov, 1932.
[24] Sterie Stinghe, Die Schkeier oder Trokaren in Kronstadt, in, „Achter Jaresbericht des Instiuts für rumanische Sprache zu Leipzig“, 1902, p.9-18.
[25] Julius Teusch, Die Solomonsfeier bei Krostadt, Brasov, 1913.
[26]G.T. Nicolescu Varoe, In Scheii Brasovului- Junii si costumul de sarbaoare al femeilor romae, Bucuresti, 1932.
[27] Petre Istrate, Marturii literare si istorice despre Junii Brasovului, in “Cumidava”, IV(1970), Brasov, p.539-543.
[28] Liviu Pandele Transilvania Terra Dacica, Editura Romprint, Brasov, 2005.