Calatorie in timp. Apreciem tgv-ul pentru viteza, metroul pentru eficienta sau tramvaiul pentru aspectul eco. Avem atat de multe posibilitati de a ne deplasa incat uneori ne este greu sa alegem. Au existat totusi vremuri cand o calatorie cu trenul era inca o aventura epica, cand viteza era suficient de mica pentru a nu rata detaliile, cand drumul inca spunea o poveste si puteai atipi fara a te trezi dincolo de orice destinatie. Un astfel de tablou picteaza mocanita, un tren ce te va duce la originile calatoriei in vreme ce vei admira peisajul rustic, dar boem al Maramuresului. Batrana masinarie este “impinsa” cu puterea aburilor printre stanci ascutite, paduri salbatice, izvoare de apa minerala sau tuneluri intunecoase sapate adanc in stanca.

Pe valea Vaserului circula, pufaind din greu, cu maxim 30 km/h, ultima „mocanita” de la noi. Vreo 40 de kilometri. Pe vale, unde singurul acces este batrana „masina cu aburi” care isi toarna nisip pe „cale” si isi ia avant pe o panta de cateva grade inclinatie, circula mai tot timpul forestierii si, din cand in cand, cate un grup de turisti dornici de o experienta inedita.