Nicolae Diaconu a lăsat de-o parte uneltele îndatinate ale olarului şi, asemenea unui demiurg, a creat cu propriile mâini o lume, prin simpla modelare a lutului.
Prin talentul său nativ ieşit din comun, prin calităţile excepţionale de plastician ceramist, prin ingeniozitate şi perseverenţă, Nicolae Diaconu şi-a căutat, cu laudabilă stăruinţă, şi şi-a găsit, după ani de căutări, un stil artistic propriu. Migălind de la bulgărele amorf la detaliu semnificat, el “croieşte” din lut trupuri şi chipuri de oameni, înzestrându-i cu o măiestrie ce trădează adevărata artă, cu atitudini, fizionomii şi sentimente aparţinând unei lumi atât de familiare din pruncie: cea a satului natal.
Desface lutul în fâşii şi-l descântă îndelung între degetele-i puternice, dar extrem de sensibile pentru a realiza, rând pe rând, opinci, obiele, iţari, ie sau cămaşă, cojoc sau bundă, căciulă sau năframă, care îmbracă personajele de o varietate impresionantă, oferindu-le personalităţi distincte, complete de o ipostaziere a gesticii şi statutului social sau de vârstă, ce reconstituie întregul univers al ţăranului român. De pe planşeta de lucru, din lut, apar pe rând, picioarele ţăranului (învelite în obiele şi apoi încălţate în opinci), trupul, gâtul şi capul, braţele, ce ies de sub mânecile largi ale cămăşii, iar la urmă căciula.
Lutul, înnobilat printr-un întreg proces tehnologic ce durează mai bine de jumătate de an, devine astfel, ţăran cu roaba, cu sapa sau cu sacul, ţăran citind ziarul, sau, pur şi simplu, meditând (“cugetând”), fluieraş, ţarancă cu cobiliţa sau cu covata, colindători etc.
De obârşie din Ţibăneşti (Iaşi), născut la 1 mai 1955, Nicolae Diaconu poartă cu sine amprenta universului rural care l-a zămislit şi căruia încearcă mereu să-i descifreze tainele şi să-l reprezinte antropomorfic.
Artistul popular nu putea ignora basmele şi versurile, poveştile şi amintirile lui Creangă, imaginând legende şi istorii pentru a le da viaţă aievea, prin modelarea şi arderea argilei.
Dintre toţi ceramiştii populari şi toate formele de expresie plastică a lutului, arta lui Nicolae Diaconu are valoare de unicat atât prin tehnica utilizată, cât şi prin universul tematic abordat. Pentru talentul său ieşit din comun, pentru calitatea şi expresivitatea creaţiilor sale, pentru apartenenţa sa – clar definitivă – la cultura populară contemporană, pentru meritul de a fi reactivat un gen al artei populare pe cale de dispariţie, ceramica figurativă, având rădăcini ce coboară până în celebra plastică ceramică neolitică, Nicolae Diaconu a fost primit în Academia Artelor Tradiţionale din România.
Expoziţiile personale realizate la Bucureşti, Braşov, Buzău şi Sibiu, premiile speciale ale juriului obţinute în 1985 la “Salonul interjudeţean de artă naivă” de la Botoşani şi în 1988 la “Salonul Artelor” din Bucureşti, prezenţa sa la târguri – expoziţii din Franţa (Oroux en Morvan), Germania (Hessenpark Neu Anspach), (Franţa, Italia, Ungaria, U.S.A. –Smithsonian Folklife Festival Washington D.C. 1999), i-au adus multe premii naţionale şi internaţionale. Premiul Fundaţiei Naţionale pentru civilizaţie rurală “NIŞTE ŢĂRANI” ediţia din 2003, îl recomandă ca unul dintre cei mai prestigioşi artişti ceramişti de sorginte populară, capabil să inoveze şi să „modernizeze” arta milenară a lutului, fără a pierde pe drum farmecul inalienabil al operei autentice de artă populară.
Dr. Corneliu Bucur
Preşedintele Academiei Artelor Tradiţionale din România
Directorul Muzeului „Astra” Sibiu
Cu sprijinul: Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ‘’ASTRA’’ Sibiu
Nicolae Diaconu Sofroneşti
Universul Satului Românesc
-ceramică figurativă-
Codlea, jud. Braşov, România
Tel. 0268.253.324
0744.321.214
E-mail: sofronesti_1955@yahoo.com
www.diaconu.4t.com