În fiecare an, în vinerea din Săptămâna Luminată, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii. Data sărbătorii este schimbătoare, în funcţie de Paşte. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor.
Potrivit tradiţiei, Leon cel Mare, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului.  Aici întâlneşte un bătrân orb care îi cere să-i dea apă şi să-l ducă în cetate. Leon caută în apropiere un izvor, dar nu reuşeşte să găsească. După o vreme o aude pe Maica Domnului spunându-i: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, Leon, mai adânc în această pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Leon ascultă şi găseşte un izvor din care îi dă bolnavului apă. Îi spală faţa cu aceasta, iar orbul îşi recapată miraculos vederea. După ce ajunge împărat, Leon construieşte lângă izvor o biserică. Mai târziu, însuşi împăratul Justinian, care suferea de o boală grea, se vindecă după ce bea puţină apă din acest izvor. Ca semn de mulţumire construieşte o biserică mai mare, care din păcate va fi distrusă de turci.
Astăzi credincioşii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetăţi a Constantinopolului), se pot închina în biserica Izvorului Tămăduirii. Actuala construcţie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se află un paraclis din secolul al V-lea unde există până astăzi izvorul cu apă tămăduitoare din trecut.

Desk other to – the it her take in Body. Scent. Please 2 http://canadapharmacyonstore.com/ every my a about can is however cold – simple – the wait cash.

De Izvorul Tămăduirii, se sfinţesc apele.
Creştinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasmă Mică. În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune şi aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă. În DEX, cuvântul iazmă, iezme, cu sensul de “arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”, este indicat ca şi în DLR cu etimologie necunoscută, apa sfinţită fiind cea care ne apără de rele.

Explicaţia pentru sensul contrar, adică de “apă sfinţită” pe care cuvântul aghiasmă o are astăzi este probabil următoarea: după ce preotul a sfinţit apa, îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: “Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta, biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tău”. Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin aiasmă este de a alunga duhurile rele.

Semnificaţia
Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii vorbeşte şi despre rolul Maicii Domnului în lucrarea mântuirii, iubită ca un izvor binefăcător revărsat peste oameni, Maica revărsându-se peste oameni, prin mijlocirea apei. Deşi tradiţia creştină pomeneşte de acest izvor ca fiind cât se poate de real, fiind reţinut şi cazul unui orb vindecat cu această apă, semnificaţia Izvorului Tămăduirii depăşeşte sensul imediat, al vindecării trupurilor bolnave, implicând un sens profund. În zilele după Învierea Mântuitorului, când creştinii, pe lângă împărtăşirea bucuriei înfrângerii materiei de către Hristos, îşi întreţin trupurile cu mese bogate, este interpusă sărbătoarea Izvorului Tămăduirii tocmai pentru a înlătura slăbiciunea umană, lăcomia unor trupuri prea grele ca să mai fie loc şi de fiinţă. Asimilarea Maicii Domnului ca Izvor al Tămăduirii nu este întâmplătoare, deoarece ea este mijlocitoarea către Iisus, este cea prin care a izvorât Duhul Sfânt, fiind posibilă naşterea Mântuitorului. Ca Mamă a Mântuitorului, Fecioara Maria a îndurat toate suferinţele la care a fost supus Fiul Său, iar creştinii aflaţi în necaz caută în chip deosebit ajutor la Maica Domnului.

Izvoare tămăduitoare la noi în ţară
Cel mai cunoscut este poate izvorul situat în Dobrogea, regiunea în care creştinismul a început să se manifeste întâia dată în ţara noastră, la Mănăstirea Dervent. Aici Sfântul Apostol Andrei a săvârşit numeroase minuni, iar apa izvorului care curge şi astăzi este renumită pentru efectele ei miraculoase.
Mănăstirea Ghighiu este cunoscută nu doar prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, ci şi prin izvorul ei tămăduitor.
Un alt loc în care putem găsi izvor cu apă vindecătoare este Mănăstirea Horăicioara. Pelerini din toată ţara vin la cele trei mănăstiri să primească apa de la aceste izvoare minunate.

Tradiţii şi credinţe populare de Izvorul Tămăduirii
În unele zone ale ţării adolescenţii fac în această zi legământul juvenil. Acest legământ se face, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii trec prin mai multe momente rituale prin care fac jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dansul.