Încă din antichitate coacăzele negre au fost foarte preţuite, câştigându-şi renumele de aliate ale longevităţii, renume care nu s-a pierdut odată cu trecerea timpului. Datorită virtuţilor curative ale acestora, aceste fructe au fost considerate mai degrabă un medicament în Evul Mediu. Hildegard von Bingen, o călugăriţă benedictină din secolul al XII-lea, cu preocupări şi în medicină, considera coacăzul negru un panaceu.
Abatele Bailly de Montaran, care în 1712 publică  lucrarea „Proprietăţile admirabile ale coacăzului negru”, numeşte acest arbust elixirul tinereţii şi îi atribuie efecte curative în multe afecţiuni. Un alt compatriot al său, J.B.P de Beaumont nota în tratatul său închinat acestui arbust (1757):  „cu greu se pot găsi alte remedii cu efecte atât de marcante şi pentru un numar atât de mare de boli precum coacăzul”.  Lista elogiilor ar putea continua şi cu alte exemple cu atat mai mult cu cât şi cercetările recente nu încetează a scoate la iveală noi proprietăţi ale acestei plante.  Până acolo să vedem,  totuşi, ce anume stă la baza  bunului renume al coacăzelor negre.

Marele atu al coacăzelor îl constituie cantitatea mare de vitamina C (de trei până la patru ori mai mare decât la portocale), de antioxidanţi (de două ori mai mare decât la afine), plus dublul cantităţii de potasiu din banane. La toate acestea se mai adaugă microelemente precum calciu, magneziu, fier, sodiu, fosfor, zinc şi alte vitamine. Deci, coacăzele au toate premisele unui bun remineralizant şi ajută la prevenirea şi combaterea infecţiilor, la întărirea sistemului imunitar şi la refacerea organismului după boală. Efectul tonic pe care il au la nivelul sistemului nervos recomandă consumul acestor fructe în caz de oboseală cronică, astenie, surmenaj intelectual, stres sau dureri de cap.
Coacăzele negre sunt şi un bun detoxifiant, ajută la curăţarea organismului de toxine şi colesterol şi sunt recomandate şi pentru efectul lor laxativ. Foarte importantă este diureza pe care coacăzele o produc, căci favorizează eliminarea unei mari cantităţii de acid uric, lucru benefic în boli precum gută, reumatism, artroză, afecţiuni renale, inflamaţii urinare chiar şi boli cardiace.
Consumate înainte de masă fructele au rol tonic-aperitiv, iar după, ajută la digestia gastrică (rol stomahic).  Coacăzele sunt recomandate şi în amenie pentru că stimuleaza formarea hematiilor şi aduc aportul necesar de fier.

Prin bogatul conţinut în antociani, coacăzele ajută la creşterea acuităţii vizuale şi la corectarea anumitor probleme de vedere, la prevenirea  proceselor de îmbătrânire, neutralizând radicalii liberi (pot avea efecte pozitive şi în tratarea bolii Alzheimer). Tot aceşti antioxidanţi şi taninurile îi conferă şi proprietăţile antiinflamatorii şi bactericide. Tocmai de aceea coacăzele sunt un remediu tradiţional în cazul bolilor respiratorii şi pulmonare, dar şi în cazul afecţiunilor digestive cauzate de bacterii şi paraziţi intestinali, diaree şi dizenterie.
Combinaţia de antioxidanţi, vitamina C, flavonoide (în special rutozidul) este benefică pentru creşterea elasticităţii capilarelor, prevenirea accidentelor vasculare, îmbunătăţirea circulaţiei periferice, reducerea tensiunii arteriale şi prevenirea altor boli cardiovasculare.
Coacăzele negre mai sunt recomandate copiilor, deoarece ajută la creşterea oaselor şi dezvoltarea ligamentelor şi stimulează formarea ţesuturilor.

Păstrând supriza pentru final, un lucru deosebit de îmbucurător este faptul că vitamina C conţinută de coacaze este foarte stabilă, lucru care o face rezistentă la oxidate şi la prepararea termică. Deci, vitamina C nu se va distruge la pregătirea gemurilor, dulceturilor, siropurilor şi a altor preparate, ceea ce ne permite să beneficiăm de proprietăţile remineralizante şi antiinfecţioase ale coacăzelor negre chiar şi în sezonul rece, atunci când organismul are  mare nevoie de vitamine.
Legat de aceste proprietăţi ale coacăzelor, merită menţionat faptul că în cel de-al Doilea Război Mondial, în lipsa unor fructe bogate în vitamina C, precum portocalele, guvernul din Marea Britanie a încurajat cultivarea acestui arbust propice climei britanice. Majoritatea recoltei era destinată producţiei de sirop, distribuit gratuit copiilor, fapt ce a dus la popularizarea acestor fructe, apreciate şi îndrăgite şi astăzi.  În Franţa, arbustul are o veche tradiţie, fiind folosit  în tratarea artritelor, reumatismului, disfuncţiilor renale si hepatice si a bolilor de piele.

Tot ca remediu tradiţional şi foarte la îndemână,  coacăzele pregătite sub formă de gemuri sau jeleuri, au fost folosite în tratarea durerilor de gât şi prevenirea extinderii infecţiei la nivelul căilor respiratorii (o lingură de produs dizolvată într-o cană de apă fierbinte).
Studii recente întreprinse  de cercetători din Noua Zeelandă, arată că aceste fructe ajută la prevenirea durerilor musculare şi a întinderilor în timpul exerciţiilor fizice, efecte pe care le pun pe seama antioxidanţilor conţinuţi de fructe. De asemenea, s-a descoperit că o componentă conţinută de aceste fructe ajută respiraţia în anumite tipuri de astm, deoarece ea reduce inflamarea plămânilor.
În prezent, coacăzele negre se află şi sub lupa cercetătorilor britanici, care printr-un proiect finanţat de Uniune Europeană, încearcă să identifice componente bio-active despre care se crede că sunt capabile să încetinească evoluţia bolii Alzheimer. Sunt  avute în vedere, de asemenea, optimizarea extragerii acestor componente şi includerea lor în diferite produse.
Consumul de coacăze are rezultate şi în plan cosmetic – ajută la diminuarea cearcănelor.  Deşi se ştia de capacitatea acestor fructe de a îmbunătăţi circulaţia sângelui, nimeni nu s-a gandit că acest lucru are efect şi asupra cearcănelor. Această descoperire se datorează unui intens studiu japonez.
Interesant de ştiut

Extractele din muguri de coacăz sunt folosite în industria alimentară ca potenţiatori de aromă, iar în  cea a parfumurilor au rol de fixare pe piele.
În ţările în care coacăzul are tradiţie sau a devenit apreciat, fructele sale se folosesc şi pentru prepararea băuturilor. Pe lângă sucuri şi siropuri, coacăzele sunt folosite şi pentru diferite băuturi acoolice, precum celebra “crème de cassis”, un lichior  servit ca aperitiv, foarte popular în Franţa (ţara de origine) şi nu numai.  Amestecând o măsură de “crème de cassis” cu vin alb obţinem un cocktail numit Kir. În Marea Britanie, tonicul din coacăze este amestecat cu cidru pentru a da naştere unei băuturi numite “Cider and Black”, iar pentru a spori aroma berii negre nu e un lucru neobişnuit în a turna un pic de suc de coacăze în berea Guinness.
Pe scurt…
Coacăzele  conţin: vitamina C, A, B1, B2, B5, B6, PP, microelemente precum  potasiu, calciu, fosfor, fier, brom, zinc, antociani, taninuri, flavonoizi, betacaroten, pectina,  acizi organici si uleiuri volatile.

Coacăzele au:

– efect astrigent,
– acţiune tonifiantă asupra ficatului, pancreasului, splinei şi rinichilor,
– efect detoxifiant,
– efect vitaminizant şi tonic general,
– proprietăţi diuretice, sudorifice, stomahice, aperitive , anticolitice, antiinflamatoare, vermifuge, antiinfecţioase, cicatrizante, energizante.

Coacăzele previn sau ajută în:

– afecţiuni ale sistemului nervos,
– afecţiuni reumatismale (reumatism cronic degenerativ, poliartroza, gută, artrită),
– alcoolism,
– anemie,
– anorexie,
– astenie,
– avitaminoze,
– boli cardiovasculare (ateroscleroză, insuficienţă cardiacă, arterită,  hipertensiune, etc),
– boli de piele (dermatoze, eczeme),
– boli respiratorii şi pulmonare (tuse seacă, gripă, angină, laringită, rinită alergică şi rinofaringită recidivantă, astm bronşic, bronşite cronice, pneumonie, emfizem pulmonar, exces de expectoraţii),
– boli renale (infecţii renale, litiază renală, hidropizie, nefrite),
– afecţiuni digestive (diaree, dischinezie biliară, dizenterie, hepatită, tulburări splenice, ciroză hepatică, dispepsie gastrică, colite, ulcer duodenal, gastroduodenită),
– convalescenţă,
– dureri de gât,  febră,
– inflamaţiile căilor urinare,
– obezitate,
– oboseală vizuală şi afecţiuni oftalmologice,
– oligurie,
– sensibilitate la infecţii,
– scorbut.

Articolul a fost redactat pe baza studierii diferitelor documente sau articole de specialitate de pe internet şi se doreşte a avea un caracter informativ general. Dacă suferiţi de anumite afecţiuni sau doriţi să faceţi cure cu aceste alimente în scop terapeutic, cel mai bine este să consultaţi un specialist (medic, nutriţionist, fitoterapeut, etc).

Articol realizat de Alexandra Şandru