Se spune ca pe la inceputul sec. XIX, copiii care pasteau vitele la marginea satului Vilcana gaseau in mici gropite un lichid negricios pe care il aprindeau. Era titei brut, pe care localnicii se straduiau sa-l culeaga ca sa-l intrebuinteze la iluminare.

La scurt timp au inceput sa sape puturi, dar cum titeiul nu era multumitor in cantitate, le-au folosit pentru a extrage apa. Asa-zisele „ape minerale de zacamant”, legate de formatiunile miocenice, s-au dovedit extrem de bogate in cloruri de sodiu, iod, brom si benefice in tratarea unor afectiuni cronice, indeosebi reumatice. Cele mai apreciate izvoare de la Vulcana-Bai sunt izvoarele nr. 4, izvorul Carol si izvorul Ovesa. Primele doua, cu apa clorurata sodica si iodurata sunt recomandate in cure externe de reumatism, afectiuni ginecologice si scrofuloza. Izvorul Ovesa, cu apa atermala, sulfatata, alcalino-feroasa si slab sulfuroasa este indicata, in schimb, pentru hipoclorhidria gastrica, gastrita hipopeptica, litiaza biliara, cure de drenaj, litiaza renala urica si in bronsita cronica, iar sub forma de injectii intramusculare, in reumatisme cronice si urticarii. Pe langa atractia de interes balnear, Vulcana-Bai impresioneaza astazi si ca centru religios si loc de pelerinaj pentru multi credinciosi. Dintr-un sejur la Vulcana-Bai n-ar trebui sa lipseasca o vizita a bisericilor din Vulcana de Sus, Vulcana-Bai si la Manastirea Bunea, monument istoric cu peste 350 de ani de existenta si arhitectura tipica domniei lui Matei Basarab. Potecile care urca spre manastire strabat o padure de fag de un pitoresc aparte, pregatind credinciosii pentru o experienta spirituala unica.

Sursa: Consiliul Judetean Dambovita