1. Mănăstirea Celic Dere

Situare: la 30 de km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa
Mănăstirea Celic-Dere este situată la 30 km de Tulcea, între satele Poşta şi Teliţa, în Zona mănăstiri, pe valea Cilicului, a fost construită către mijlocul sec. XIX ca mănăstire de maici. Mănăstirea are aspectul unui sat cu gospodării împrăştiate, în care se remarcă în mod deosebit casa stăreţiei, casa ce adăposteşte muzeul de artă ecleziastică şi biserica. Biserica, ridicată în forma actuală la începutul sec. XX, operă a arhitectului Toma Dobrescu, este printre puţinele construcţii etajate de acest gen din România, cu o biserică de iarnă de demisol şi biserică de vară la parter; muzeul mănăstirii, organizat în fostul atelier de pictură religioasă şi de ţesut covoare, este deţinătorul unui important tezaur de obiecte de cult, între care 43 de cărţi bisericeşti tipărite între 1643-1843, Biblia lui Şerban Cantacuzino de la 1688.

Catapeteasma, executată în lemn de păr poleit cu foiţă de aur, este de mare valoare artistică inegalabilă. Pe peretele dinspre sud, în pronaus, sunt zugrăvite sfintele: Ecaterina, Varvara, Filofteia şi Drosida. Noua biserică a aşezământului a fost pictată între anii 1926-1932, în frescă, în stil neobizantin, de o neasemuită frumuseţe, cu motive obişnuite în bisericile româneşti din epoca brâncovenească. Biserica mănăstirii este construită în plan triconic, în stil clasic modern de tradiţie post-bizantină. Lăcaşul monahal posedă o bogată colecţie de artă veche bisericească.

2. Mănăstirea Cocoş

Situare: pe Dealul Cocoşului, la 282 m altitudine

Mănăstirea Cocoş este situată în judeţul Tulcea, la o distanţă de aproximativ 6 km de comuna Niculiţel, pe dealul Cocoşului, la 282 m altitudine. Aşezământul de rugăciune este întemeiat în anul 1833 de către trei călugări români: Visarion, Gherontie şi Isaia, veniţi de la Mănăstirea Neamţ, călugări ce cumpără pământul de langă dealul Cocoşului şi încep să construiască cu încuviinţarea organelor administrative locale musulmane, locul de rugăciune şi adăposturile. Este primul edificiu de pe teritoriul Dobrogei ocupat de otomani. Cuprinde o colecţie de istorie şi artă, amfore, fibule romane, vestigii din săpăturile locale pe vatra antică, obiecte preţioase, goblenuri, pictură şi cărţi din sec. XIX. Intrarea spre mănăstire e străjuită de o masivă clopotniţă din piatră, înaltă de 30 m. Complexul de clădiri are forma unui patrulater. Latura de Est cuprinde clopotniţa, chiliile, stăreţia şi un paraclism. În mijloc se află noua biserică cu trei turle, iar spre Nord vechile chilii construite din lemn. Temelia bisericii din piatră se pune în anul 1853, alături de bisericuţa veche construită din pământ şi nuiele, ambele dăinuind până în anul 1910 când, nemaiputând fi consolidate sunt demolate. Astfel, se începe la sfârşitul anului 1911 construcţia bisericii mari ce este terminată în toamna anului 1913, pictată  de către pictorul italian F. de Biasse în stil neo-bizantin. Între anii 1864 – 1884, este construită o clopotniţă monumentală înaltă de 30 m, iar între anii 1905 -1911 sunt construite chiliile dinspre vest, în stil oriental, cu pridvor şi cerdac, restaurate în 1958 şi declarate în 1959, monument istoric.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în primii ani ai secolului XX, la Mănăstirea Cocoş a funcţionat o tiparniţă, una din primele tipografii din Dobrogea. Materialul tipografic a fost primit în primii ani de la Mănăstirea Neamţ. Se mai păstrează şi astăzi o placă pentru executarea xilogravurilor precum şi vechile litere.

3. Mănăstirea Saon

Situare: la 11 kilometri de Tulcea, spre Niculiţel

Mănăstirea Saon, mănăstire de maici, a fost ctitorită în 1864 ca un mic schit de monahi de la mănăstirea Celic-Dere, al cărei monah era. Din 1881 a devenit mănăstire de sine stătătoare. În timpul stareţului Filimon (1889-1905), schitul a fost distrus de un incendiu. Biserica a scăpat intactă, schitul ajungând astfel într-o mare strâmtoare. În  1909, Episcopul Nifon a pus temelia bisericii celei noi, cu trei turle, zidită din piatră şi cărămidă, cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”, hram ce a fost schimbat la terminarea construcţiei de “Înălţarea Domnului”. Construcţia ei însă a fost întreruptă din cauza evenimentelor din timpul primului război mondial, precum şi a cutremurului din 1940, când turlele s-au prăbuşit. Construcţia acesteia fiind reluată şi terminată, cuprinzând acum: biserica, paraclisul, chiliile şi o moară de vânt.

4. Mănăstirea Uspenia

Mănăstirea Uspenia, situată în Zona Babadag, este o mănăstire de călugări situată la 3 km Sud-Vest de satul Slava Rusă, şi a fost înfiinţată cândva în sec. XVIII de un grup de credincioşi din Slava Rusă, care au construit mai sus de sat o bisericuţă de lemn şi s-au retras să trăiască acolo. Declarată Monument de arhitectură religioasă, este situată între dealurile Babadagului, pe cursul superior al pârâului Slava. Mănăstirea a fost, începând cu anul 1848, sediu Episcopal, sub autoritatea mitropolitului de la Fântâna Albă (Moldova). În a doua parte a sec. XIX biserica de lemn a fost înlocuită de una de zid, sfinţită la 1883, cu hramul ’’Adormirea Maicii Domnului’’. În perioada stăpânirii otomane din Dobrogea, mănăstirea s-a bucurat de o serie de privilegii, astfel încât în 1877, la mănăstirea Uspenia erau înregistraţi 200 de călugări. După integrarea Dobrogei în statul roman, în ciuda faptului că vechile privilegii au fost păstrate, numărul călugărilor a scăzut simţitor.

Până în anul 1994, cele două mănăstiri de rit vechi, Vovidenia şi Uspenia, au fost unice în lume, până când au luat fiinţă încă două lăcaşuri de cult de rit vechi în judeţul Suceava.

5. Mănăstirea Vovidenia

Mănăstirea Vovidenia este situată la marginea de Sud-Est a satului Slava Rusă. Aici se află o comunitate monastic-lipovenească de călugăriţe. Biserica, numită astăzi “cea mai mică biserică”, a fost construită la jumătatea sec. XIX. La aproximativ 20 de ani, în 1866, acesteia i se adaugă o biserică nouă, mult mai impunătoare. La ora actuală aici trăiesc în jur de 40 de măicuţe şi surori. Această mănăstire îşi are originile încă din secolul XVII, când călugării ruşi veniţi aici după ruptura produsă în biserica rusă în timpul patriarhului Nikon, ridică un mic schit cu chilii de lemn şi o biserică mică de lemn. Călugării se retrag în zona împădurită, unde construiesc o altă biserică, tot din lemn, pe locul unde se află acum Mănăstirea Uspenia. În mănăstire sunt două biserici: biserica mare cu hramul “Intrarea Maicii Domnului” şi biserica mică (de iarnă) cu hramul “Icoana Maicii Domnului” din Kazani.

6. Mănăstirea Cerbu

Mănăstirea Cerbu este situată între Ciucurova şi Topolog, într-un cadru natural de o mare frumuseţe. Este o mănăstire în construcţie, cu un proiect uimitor. Călătorul va fi surprins să descopere arcada de piatră gălbuie de la intrarea în incinta mănăstirii, răsărind dintre copaci ca o rază de lumină. Simbol al orientării noastre creştin-ortodoxe, crucea sculptată în piatră se înalţă pe marginea arcadei, unind parcă cerul cu pământul. Mănăstirea, lăcaş singuratic, este situată pe un platou înconjurat de păduri şi culmi de deal cu o vegetaţie specifică Dobrogei. Biserica micuţă, construită în plan dreptunghiular, cu o singură turlă, te cucereşte prin simplitate. Pictura exterioară, realizată pe o nişă a faţadei vestice, o reprezintă pe Maica Domnului înălţând rugi spre cer. Expresia împovărată de necazurile grele ale omenirii şi lacrimile vărsate întru iertarea păcatelor noastre îţi trezesc o puternică emoţie. La timp de slujbă, Maica Domnului pare să se roage peste capetele plecate ale credincioşilor. Interiorul bisericii iţi oferă acel sentiment de intimitate, de familiaritate, necesar pentru a te simţi mai aproape de Dumnezeu. Scenele religioase reprezentate pe catapeteasma bisericii sunt impresionante. În perfectă armonie cu planul bisericii, imitând liniile simple ale construcţiei, s-a ridicat, din piatră şi lemn, clădirea chiliilor. Pe dealul din faţă este înfăţişat, în miniatură, drumul Golgotei. Cele 9 opriri ale lui Isus purtând crucea în spate sunt simbolizate prin 9 troiţe unde credincioşii aprind lumânări. Urcând pe drumul ce şerpuieşte printre cele 9 construcţii, ajungi la capela din vârful dealului. De aici ţi se deschide o panoramă a mănăstirii şi a împrejurimilor. Imaginea bisericuţei, vârfurile răzleţe ale copacilor, bolta senină, norii pufoşi, glasul cristalin al clopotului, vocea blândă a parintelui îţi vor reda pacea interioară.

7. Mănăstirea Stipoc

Mănăstirea Stipoc (Schitul Sfântul Atanasie), singura mănăstire situată în Delta Dunării, amplasată pe grindul Stipoc, în apropiere de Chilia. Cale lungă de bătut în Delta Dunării, dar dacă aveţi drum spre Mila 23 sau sunteţi pe braţul Chilia, merită să vizitaţi acest loc. Lăcaşul este alcătuit dintr-o bisericuţă mică din lemn (construită în stil moldovenesc), dar primitoare, câteva chilii, trapeza (locul unde se ia masa), iar în spate, undeva, amenajată o grădină, chiar şi o mică seră. Pe drumul care se intră în curtea mănăstirii sunt plantate sute de flori. Fântâna din curtea mănăstirii, parcă făcută în ciuda arşiţei copleşitoare, te împrospătează cu apa ei rece şi limpede. Lăcaşul este păstorit în rit vechi ortodox, construit destul de recent. Mănăstirea Stipoc este un excelent popas pentru pescarul sau turistul însetat de apă şi reculegere spirituală.

8. Catedrala Sf. Ierarh Nicolae
Situare: Str. Progresului nr. 37, Tulcea
În centrul oraşului Tulcea, la întretăierea străzilor Frumoasa, Babadag şi Progresului, se află Biserica Sfântul Nicolae, Catedrala oraşului Tulcea. Construcţia monumentală, în stil bizantin în formă de cruce, domină prin măreţie împrejurimile, iar în zile de sărbătoare existenţa i se face cunoscută până la mari depărtări prin sunetul deosebit de melodios al vestitelor sale clopote, turnate în Bavaria în anul 1882. Pictura, în stil renascentist, a fost executată în 1905-1906 de pictorul profesor D. Marinescu de la şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. În 1867, mergând spre Constantinopol, fostul rege Carol I, s-a oprit la Tulcea şi, vizitând Biserica Sfântul Nicolae, care era atunci în construcţie, a donat bisericii un set de Sfinte Vase.

9. Biserica Sfinţii Voievozi
Biserica “Sfinţii Voievozi” din zona Chilia – satul Chilia Veche – a fost  construită în 1854, cu voia Imperiului Otoman care stăpânea la acea vreme  gurile Dunării şi care a acceptat cererea locuitorilor care nu puteau merge  în localitatea Chilia Nouă, de peste Dunăre, atunci când fluviul era  îngheţat. Membrii comunităţii au ridicat atunci biserica de rit ortodox cu  forţe proprii, cărând de peste Dunăre nisip şi piatră. Înălţimea lăcaşului de  cult atinge 52 de metri, ceea ce face ca ea să fie a doua biserică ca înălţime din ţară, după Biserica Neagră din Braşov. În timpul celui de-al doilea război mondial, biserica “Sfinţii Voievozi” a fost şi observator militar, multe dintre fisurile profunde din zidărie datând din acea vreme.

10. Bazilica Paleocreştină Niculiţel

În partea de est a localităţii Niculiţel, la poalele dealului Piatra Roşie, a fost  descoperită o bazilică paleocreştină care are în zona centrală o nişă  semicirculară destinată altarului în bazilicile creştine, ridicată deasupra  unor morminte martirice. Cei patru martiri Zotikos, Attalos, Camasis şi  Philippos au fost identificaţi într-un sicriu colectiv, aflat în partea  superioară a criptei şi cunoscuţi în actele martirice ca fiind martirizaţi la cetatea Noviodunum. Cheia de boltă a creştinismului românesc, în anul 1971, şuvoaiele de apă din urma unei ploi, au dezvelit pe o uliţă, veche aşezare romană dependentă de cetatea Noviodunum – Isaccea, cupola unei cripte – martyrion, din piatră şi cărămidă din epoca romană. Aceasta a fost construită la sfârşitul sec. al IV-lea d.Hr. şi este, fără îndoială, un monument unic în Europa, reprezentând cel mai timpuriu exemplu de transpunere a concepţiilor arhitecturale greco – romane în arhitectura paleocreştină.

viagra online canadian pharmacy. cialis online. generic viagra. generic cialis

11. Geamia lui Ali Gazi Paşa Str. Geamiei nr. 1, Babadag.
Construită la începutul sec. XVII – cu plan dreptunghiular, cu pridvor  monumental cu arcade şi minaret înalt de 30 m – geamia este cel mai vechi  monument de artă musulmană din România. Se află în centrul oraşului  Babadag. Construcţia este din piatră şi cărămidă. Pereţii interiori sunt  împodobiţi cu versete din Coran, scrise în limba arabă, iar tavanul cu  göbek (rozetă centrală în relief) este învelit în lemn. La intrare se află  cişmeaua Kalaigi, folosită de pelerini şi credincioşi pentru ritualul de spălare a picioarelor, înainte de a intra la rugăciune. Cişmeaua a secat de caţiva ani, probabil datoriă distrugerii sistemului subteran de aducţiune a apei de la mare distanţă, ingenios lucrat de turci. În curtea geamiei se află şi mausoleul ctitorului, un monument sobru, din piatră de culoare galbenă, cu cupola boltită. În geamie se desfăşoară slujbele specifice cultului musulman, oficiate de către un imam din Turcia, la care participă membrii comunităţii musulmane din Babadag.

Geamia catedrală Azzizie

Geamia catedrală “Azzizie”, situată pe strada 14 Noiembrie, este lăcaşul de cult reprezentant al comunităţii musulmane din municipiul Tulcea.

Ridicată iniţial de către conducătorul local Ismail Paşa în anul 1877, a fost reparată de mai multe ori în anii 1899, 1924. Geamia catedrală “Azzizie”, este declarată monument istoric şi de arhitectură.

Construită din piatră cioplită cu grosimea de 85 cm, edificiul se remarcă prin numărul mare de ferestre, în număr de 32, din care 18 sunt dispuse în zona superioară şi 14 dispuse în zona inferioară.

Este una dintre cele mai înalte construcţii din oraş.