A fost refăcută abia în 1627, de către familia nobiliară Csaky. În 1662 a fost din nou asediată şi distrusă, de data aceasta rămânând în ruină. Aşezată în sudul judeţului, pe cursul superior al râului cu acelaşi nume, cetatea Almaş este ridicată abia către sfârşitul perioadei de care ne ocupăm. Deşi localitatea este notată în documente încă de la mijlocul sec al XIII-lea, aceasta se face numai în legătură cu mănăstirea benedictină de acolo.
Prima menţionare a cetăţii datează de la 1370. Reiese din document că cetatea aparţinea
regelui şi preexista anului 1370. Regele renunţase prin act la cetatea sa, dăruind-o lui Gheorghe Bebek. Partea cea mai veche este probabil cetatea de sus care, prin dimensiunile restrânse şi donjonul semnalat, se apropie de construcţiile feudalismului timpuriu. Domeniul cetăţii, existent deja înainte de 1370, se va defini în sec al XV-lea. Se extindea mai ales înspre nord pe valea Almaşului, căci spre sud era mşrginit încă din sec al XIV-lea de domeniul cetăţii. În 1365 sunt enumeraţi mai mulţi voievozi şi cnezi români antrenaţi în luptele feudale purtate de viitorii stăpâni ai cetăţii, nobilii din familia Bebek. Istoria cetăţii va continua până către sfârşitul sec al XVII-lea. În secolele XIII- XIV au existat în perimetrul judeţului şi alte cetăti. Istoria lor obscură sau foarte scurtă este consecinţa instabilităţii politice dar, în acelaşi timp o consecinţă a procesului de constituire a domeniilor nobiliare. Numeroase toponime desemnând fortificaţii, asociate cu ruine, nu pot fi, fără cercetări arheologice, luate în considerare, cu atât mai mult cu cât, mai ales în jumătatea de est a judeţului, ele pot fi uşor confundate cu edificii romane.
Cetăţile judeţului Sălaj îşi continua istoria şi în secolele următoare. Cele mai multe au suferit transformări atât în construcţia propriu-zisă, cât şi în modul de organizare. Funcţionalitatea instituţională a fortificaţiilor are tendinţta de a scădea în timp. În secolele XVI- XVII s-a înregistrat o renaştere militară a cetăţilor sălăjene, cauzată de noile relaţii politice în care se află angrenat principatul Transilvaniei, mai cu seamă, apropierea dinspre vest a pericolului otoman.