Există multe legende urbane cu privire la Bucureştiul interbelic, iar cea de mai jos este una din cele mai vehiculate, făcând parte în mod paradoxal, din poveştile cele mai puţin cunoscute în totalitatea lor (atât cat este posibil într-o poveste de orice gen). Povestea se numeşte Coana Miţa Biciclista.
Istoricul Neaju Djuvara menţionează în biografia sa „Un secol cu Neagu Djuvara”, scrisă de George Rădulescu, faptul de a-şi fi petrecut copilăria în casa extravagantei Miţa Biciclista, despre care aminteşte că era „o demimondenă”, sau spus într-un mod mai puţin delicat,o cocotă de mare lux.
Conform unei păreri unanime, Miţa, pe numele său Maria Mihăiescu, a fost una dintre cele mai noncomformiste personaje feminine din perioada Micului Paris.
Pasiunea pentru biciclete şi personalitatea sa excentrică au condus la celebritatea sa şi la reputaţia de a fi fost prima femeie din România care a mers pe bicicletă şi totodată (lucru mai putin ştiut), prima româncă care ar fi îmbrăcat un costum de baie sumar. Deşi astăzi ni se pare un lucru cât se poate de firesc să fim semi-dezbrăcaţi atunci când mergeam la ştrand, în 1920, potrivit obiceiurilor vremii, oamenii se scăldau într-un halat. Aşadar, ne putem imagina reacţia stârnită de Miţa atunci când a fost văzută intrând în apă purtând bikini.
Legenda spune că porecla de Miţa Biciclista i-a fost atribuită de ziaristul George Ranetti, ca urmare a orgoliului rănit de refuzul divei cu “biţiclu de pe Calea Victoriei”, care întorcea privirile tuturor domnilor, dar de ale cărei atenţii se bucurau doar cei privilegiaţi. Astfel consemnează şi Alexandru Predescu, în „Vremuri vechi bucurestene”:
„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist, căruia hâtrul Ranetti nu scăpase ocazia să-i zică “Miţa Biciclista”. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de matase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari, a la Madame Butterfly”.
Dacă originea poreclei poate fi contestată mai mult sau mai puţin, despre frumuseţea duduiţei cu păr blond, scurt şi ochi verzi-albaştri nu există aproape nicio îndoială. Motiv pentru care oameni renumiţi ai vremii, atât din domeniul artistic cât şi din cel politic, au suspinat după Miţa Biciclista. Dintre aceştia, îi enumerăm pe Nicolae Grigorescu, Octavian Goga, regele Ferdinand şi regele Manuel al Portugaliei, despre care se spune că ar fi cerut-o în căsătorie, dar Miţa l-ar fi refuzat invocând marea sa iubire pentru doctorul Nicolae Minovici.
Presupusa sa relaţie cu regele Ferdinand a dat naştere poreclei de Miţa Cotroceanca, potrivit bârfelor care circulau la Curtea Regală din Cotroceni.
Casa Miţei Biciclista se găseşte în apropierea Bisericii Amzei, chiar înainte de Ambasada Franţei. Este o cladire superbă atât prin măreţia ei cât şi prin stilul baroc, bogat în detalii arhitecturale ce descriu heruvimi şi lei în basorelief. Starea de avansată degradare în care se găseşte astâzi însă, aminteşte de o viaţă trăită tumultuos, în plină glorie şi cu pedala apăsată pe acceleraţie permanent.
O viaţă care acum un secol s-a lăfăit în lux şi faimă, şi care acum rezistă doar sprijinindu-se într-un baston vechi de lemn.
Livia Stoica