Emil Racoviţă a fost o personalitate în domeniul ştiinţei, binecunoscut savant, explorator, speolog şi biolog român. Datorită numeroaselor studii efectuate asupra vieţii animalelor ce trăiesc în peşteri este considerat fondatorul biospeologiei.

Emil Racoviţă s-a născut la Iaşi şi tot aici şi-a continuat o parte dintre studii, având printre îndrumători pe Ion Creangă şi Grigore Cobălcescu. Mai târziu urmează Facultatea de Drept din Paris respectând dorinţa tatălui său de a deveni licenţiat în drept, dar în acelaşi timp frecventează şi cursurile Şcolii de Antropologie. După finalizarea studiilor de drept devine student al Universităţii Sorbona în cadrul Facultăţii de Ştiinţe. Începând cu anul 1891 lucrează pentru Laboratoarele Arago în cadrul staţiunii biologice marine de la Banyuls-sur-Mer. Aici va studia diverse aspecte ale vieţii acvatice, efectuând mai multe scufundări la o adâncime de 10 m pentru a îndeplini acest obiectiv.

Devine membru al Societăţii Zoologice din Franţa la vârsta de 25 de ani. În perioada 1897-1899 participă la Expediţia Antarctică Belgiană în calitate de naturalist, expediţie condusă de Adrien de Gerlache. Punctul de pornire al expediţiei a fost Anvers-10 august 1897. Expediţia se remarcă prin observaţiile şi cercetările ştiinţifice efectuate asupra florei şi faunei precum şi pentru descoperirile efectuate. Studii asupra florei şi faunei au fost realizate în Chile şi ţărmurile Strâmtorii Magellan. A fost descoperită o nouă insulă denumită de către Emil Racoviţă Insula Cobălcescu, precum şi două elemente importante ce au întregit harta Antarcticii: Insula Wiencke şi Ţara lui Danco, denumite după numele a doi membrii ai expediţiei care şi-au găsit sfârşitul pe parcursul acesteia. Informaţiile obţinute în urma expediţiei au fost publicate în 60 de volume ce stau mărturie bogatei experienţe ştiinţifice. Expediţia din Antarctica i-a oferit posibilitatea de a studia viaţa mamiferelor acvatice de dimensiuni foarte mari precum şi a pinguinilor. Exploratorul român este recunoscut ca fiind descoperitorul balenei cu cioc.  

În anul 1900 Emil Racoviţă este numit director adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franţa.

În anul 1904 descoperă noi specii de crustacee în peştera Cueva del Drach din Mallorca, eveniment ce îi îndreaptă atenţia asupra studierii ecosistemelor subterane în detrimentul cercetărilor oceanologice.

Emil Racoviţă publică prima  lucrare de biospeologie din lume în anul 1907 cu titlul „Essai sur les problemes biospeologiques” şi iniţiază programul de studiere  a faunei peşterilor denumit „Biospeologica”. În anul 1920 înfiinţează la Cluj Institutul Speologic, primul de acest gen din lume. Prin intermediul activităţii desfăşurate în cadrul acestui institut, la Cluj sosesc mai mulţi biologi renumiţi: Jules Guiart, René Jeannel şi Alfred Chappuis. În acelaşi an este ales academician. În perioada 1926-1929 ocupă funcţia de Preşedinte al Academiei Române.

Emil Racoviţă trece în nefiinţă la vârsta de 79 de ani lăsând în urma sa o bogată activitate ştiinţifică mai ales în domeniul biospeologiei.

Gabriela Stroe

Sursa: http://ro.wikipedia.org