Timp de aproape 20 de ani numele operei din Viena a devenit aproape sinonim cu cel al lui Ioan Holender, directorul său. Este considerat a doua persoană ca importanţă în stat după cancelar. Şi, deşi controversat pentru modul “personal” în care conduce opera vieneză, timişoreanului i s-au prelungit contractele de patru ori sub trei guverne diferite.

Când vorbeşte despre România, spune că se simte ca un copac care îşi are rădăcinile acolo şi, cu cât se înalţă mai mult, cu atât le simte mai puternice. S-a şi implicat în Festivalul Enescu, care, se spune, în 2007 şi 2009 a câştigat mult în valoare pentru că garanţia numelui Holender a adus la Bucureşti nume mari în lumea artistică mondială. Un bilanţ impresionant pentru românul care a parcurs un drum lung şi greu până în vârful societăţii vieneze şi care s-a retras din înalta sa poziţie, în aplauzele Austriei.