Candva demult, in urma cu milenii, la putin timp dupa ce s-au format muntii Carpati, se spune ca trei ursitoare au poposit in zona muntilor Parang si fascinate de pitorescul locului au binecuvantat locul pentru ca in viitor sa fie locuit de un popor mandru, harnic, viteaz si fara de prihana: geto- dacii. Mult mai tarziu, cand ursitoarele s-au intors din nou in mijlocul poporului geto-dac, mandre de realizarile acestui neam viteaz, l- au trimis in mijlocul lor pe Zalmoxes. Legendarul om-zeu, nascut in zona muntilor Parang, colinda de dimineata pana seara muntii fiind fascinat de bogatia si frumusetea lor. Tanarul Zalmoxes (sau Zalmoxis dupa alte legende) este considerat unul dintre primii intelepti care au ajuns pe plaiurile autohtone, apetitul sau pentru cunoastere aducandu-i acest binemeritat titlu. Controversele asupra calitatii de zeu sau de om a lui Zamolxis au inceput cam odata cu primele atestari despre el, scrierile lui Heorodot, si nu s-au incheiat nici acum. O alta legenda a locului spune ca tot in preajma muntilor Parangului, in adancimea unei pesteri singuratice s-a retras si Gebeleizis, zeul dac al ploii, in norii caruia se trageau salve de sageti ca sa alunge ploaia. Odata ce ascunzatoarea din Parang i-a fost descoperita zeul a cazut la intelegere cu oamenii si a dat precipitatii faunei si florei, de aici si perfectiunea remarcabila a intregului ecosistem din zona. Locurile au un farmec aparte, fiind incarcate de basme si legende. Batranii satelor le pastreaza in memorie si sunt totdeauna pregatiti sa le impartaseasca cu vizitatorii curiosi.

Sursa: Asociatia ECO – Natura