Cea mai mare lucrare de infrastructură din New York, din ultimii 70 de ani este coordonată de un specialist în construcţii originar din România. Mihai Horodniceanu supervizează lucrările de 17,5 miliarde de dolari de extindere a metroului new-yorkez.

Din biroul său situat la etajul opt al zgârie-norului de la capătul bulevardului Broadway inginerul Mihai Horodniceanu coordonează lucrările de construcţie ale metroului newyorkez. Priveşte Statuia Libertăţii şi Ellis Island, şi îşi aminteşte cum a păşit acum aproape 40 de ani pe pământ American. “Am venit aici în Statele Unite în ideea că o să stau aici 2-3 ani, iar aceşti 3 ani s-au transformat în 40″, spune el.
S-a născut la Bucureşti în 1944, dar locul de care îi este legat numele este Horodniceni, comună din judeţul Suceava, unde au locuit bunicii şi străbunicii săi, urmaşi ai unei familii de evrei care s-au stabilit acolo la începutul al secolului XIX-lea.

Mihai Horodniceanu a emigrat din România împreună cu familia în anul 1961, la vârsta de 17 ani în Israel. “Terminasem clasa a X-a, la Liceul Caragiale şi probabil că am avut profesori buni, pentru că limba română mi-a rămas”, spune el zâmbind, vorbind româneşte aproape la perfecţie.

Acolo a absolvit şi facultatea de Inginerie la Universitatea “Technion” din Haifa, în 1971. Şi-a continuat studiile la Columbia University, unde a obţinut un Master în Management şi apoi a făcut un doctorat în Transporturi, Inginerie şi Planificarea Transporturilor la NYU Politechnic University, în 1977.

Încă din timpul perioadei academice a avut primele tentative antreprenoriale. “Am înfiinţat o companie, care se chemă Urbitran, împreună cu un grup de colegi”, care a devenit până la începutul anilor ’90 unul dintre cei mai importanţi furnizori de servicii pe proiecte tehnice de transporturi, cu peste 200 de angajaţi şi filiale regionale în New York, New Jersey Connecticut şi Pennsylvania, povesteşte el.

El şi-a început cariera profesională la Berger Lehman – o filială a Louis Berger, una dintre cele mai mari companii din lume în domeniul consultanţei pe infrastructură. În 1975 a devenit conferenţiar la Institutul Politehnic din cadrul NYU, unde şi-a luat doctoratul, iar în 1978 a devenit asistent de profesor universitar, poziţie ocupată până în 1980, pe profilul Transporturi, Planificare şi Ingineria Transporturilor.

În 1986, Mihai Horodniceanu a fost numit Directorul Departamentului Trafic din cadrul Primăriei New Yorkului, poziţie pe care a deţinut-o până în anul 1990, cand a revenit la conducerea firmei pe care o înfiinţase în perioada academică.

În vara anului 2008, specialistul de origine română a fost numit în funcţia de preşedinte al MTA Capital, o divizie a Metropolitan Transportation Authority care se ocupă de toate proiectele de extindere a metroului newyorkez şi a liniei de tren locale Long Island Railroad. Cu o lungime de peste 1000 de kilometri de linii operaţionale şi un număr de 468 de staţii, metroul newyorkez este unul dintre cele mai complexe din lume, deservind zilnic un număr de peste 5 milioane de călători, pe o încrengătură de 24 de linii, 24 de ore din 24. Deşi renumit pentru eficienţă, este totodată şi unul dintre cele mai vechi metrouri – primele linii datând din secolul trecut, iar nevoia de adaptare la condiţiile moderne de urbanistică şi trafic solicită inventivitatea proiectanţilor şi spiritul ingineresc, în special într-o aglomerare urbană ca Manhattan, unde fiecare palmă de pământ contează.

Între o şedinţă la primărie şi o vizită pe şantier, constructorul-şef Horodniceanu mai are în programul săptămânii o filmare pentru Canalul Discovery, care face un documentar despre proiect, şi o vizită la o grădiniţă din zona şantierului, unde încearcă să le explice copiilor, în limbaj profan de ce construcţia durează aşa de mult, aratându-le cum se fabrică mortarul într-un castron.

“Am început să port papion dintr-un motiv destul de prozaic: îmi murdăream mereu cravata în timpul lucrului”

Nelipsit în toate apariţiile sale papionul, pe care îl poartă cu religiozitate, indiferent de situaţie. “Orice om are idiosincraziile sale. Am început să port papion dintr-un motiv destul de prozaic: îmi murdăream mereu cravata în timpul lucrului. Ca profesor universitar, am considerat că mi se potriveşte oarecum. Astfel, în prezent a ajuns un fel de marcă a identităţii mele, fiind unul din puţinii membri ai breslei inginerilor şi arhitecţilor care poartă papion. Şi cu siguranţă singurul oficial pe care îl veţi întâlni purtând aşa ceva”, adaugă el.

“Toată baza educaţiei mele vine din România. Acest lucru nu se poate uita şi nu poţi renunţa la el”

În România sunt foarte mulţi ingineri buni, ceea ce este important. Dar ce am învăţat eu aici este că foarte important este managementul ingineriei”, subliniază Horodniceanu, adăugând: “Pentru mine România este foarte importantă, deoarece toată baza educaţiei mele vine din România. Acest lucru nu se poate uita şi nu poţi renunţa la el.”
Motivaţia mea personală a fost totdeauna de a face lucrurile mai bine şi de a împinge limitele profesionale. De fiecare dată când am schimbat un loc de muncă – şi l-am schimbat de trei ori, am câştigat mai puţin. Finanţele nu au fost motivaţia principală”, conchide inginerul Horodniceanu.

Ana-Maria Marcu