Obiceiuri după Paşte în Tulcea

Paparuda este un obicei care se practică în a treia zi de Paşti în localităţile Niculiţel, Luncaviţa, Jijila, Văcăreni, dar şi în mare parte din sudul României. Are drept rol invocaţia către ploaie, iar un gest ce trebuie respectat în ritual este stropitul cu apă a celor care participă în alai. Grupuri de tinere sau de femei bătrâne, împodobite cu flori sau cu ramuri verzi, intră din gospodărie în gospodărie. Ele cântă pentru ploaie şi dansează. Apoi sunt udate de gazdă sau se udă între ele cu apă rece. Stropitul cu apă reprezintă un gest de magie, prin analogie. În mentalitatea arhaică şi tradiţională se consideră că imitarea ploii era suficientă pentru producerea ei. De asemenea, se consideră că “masca verde” reprezintă spiritul antropomorf al vegetaţiei, ce se va regenera odată cu căderea ploilor. Se credea că purtarea “măştii verzi” (flori, frunze) va influenţa bogăţia culturilor. Tot după Paşte şi într-o corelare cu “Paparuda” se practică şi obiceiul numit “Caloianul”. Acest obicei trimite, ca şi “Lăzărelul”, spre ritul zeului care moare şi învie. O păpuşă realizată din lut era îngropată şi lăsată în câmp şi era deshumată (după 9-40 zile), apoi ruptă în bucăţi ce erau aruncate pe câmp. Îngropat în pământ, “Caloianul” (aşa era numită păpuşa de lut) influenţa, asemenea zeului antic, belşugul culturilor şi regenerarea vegetaţiei. Toate aceste ritualuri sunt, de fapt, dedicate fertilităţii pământului şi bunăstării recoltelor.