Biserica Bohari

Este construită în 1641 sub domnia Voievodului Matei Basarab şi e ctitorită de jupânul Mitrea, Marele Sifar de Târgovişte. Pisania bisericii, scrisă în româneşte, oferă date privind anul construcţiei şi numele ctitorilor. Biserica ridicată de Mitrea Sufariu, probabil opera unor meşteri locali, este construită în formă de navă, din cărămidă şi var negru, pictată în frescă la interior. Din punct de vedere arhitectural, se înscrie tipicului arhitectural al secolului XVII.

Muzeul satului Muşăteşti

În Muzeul etnografic al Muşăteştilor se află expuse obiecte şi ustensile casnice şi gospodăreşti, ţesături de interior, cusături, piese de port popular tradiţional, obiecte legate de datini şi obiceiuri locale etc., multe dintre ele fiind piese de artă populară de o deosebită valoare. În atelierele olarilor se pot vedea tipuri vechi, locale, de vase cum sunt: fiertura, parnaia, oala cu baieră, codana (oala mare de untură), oalele de moţi, etc., ce-şi menţin până azi formele lor tradiţionale.

Mănăstirea Robaia

Se află în comuna Muşăteşti, la o distanţă de 25 de kilometri nord-est de Curtea de Argeş şi este o vatră de sihăstrie atestată documentar încă din secolul al XIV-lea. Numele de Robaia provine de la un atac al turcilor care au intrat în această biserică şi au luat oamenii robi în noaptea de Înviere. Din documentele vremii aflăm următoarele informaţii despre acest lăcaş de cult: prima biserică din lemn este atribuită banului Armega, iar biserica din piatră construita de Sava Sufaru în anul 1644 a fost restaurată de Episcopul Iosif I al Argeşului.

Pustiită de vreme, aceasta a fost refăcută între anii 1843-1868 de către Teodosie, Visarion şi Naum monahul. Au mai avut loc câteva renovări şi refaceri ale picturii, care rămâne una dintre cele mai frumoase picturi din Muntenia. Biserica a fost repictată în anii 1848, 1901 şi 1951. Cum am amintit sumar, pe locul unei biserici de lemn ctitorite de către banul Armega, în secolul al XVI-lea, s-a înălţat, prin osârdia unui Sava din Furduiesti şi a soţiei sale, Livera, înainte de anul 1644, o biserică de zid, în jurul căreia s-a înjghebat aşezământul monahal de la Robaia. Biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a aşezământului, a dăinuit peste veacuri, prin grija episcopului cărturar Iosif I al Argeşului cât şi a stareţilor obştii şi a arhiereului Nichita Duma, care au consolidat-o, i-au adăugat pridvorul în anul 1857 şi au înzestrat-o cu: chilii, clopotniţă – în 1857 – şi stăreţie – în 1935. Mănăstirea a servit drept chinovie pentru ultimii ani de viaţă ai pictorului Pârvu Mutu, împătimitul de frumos veşnicit în scenele pictate prin atâtea lăcaşuri de adâncă simţire românească. Trecând la monahism – sub numele Pafnutie – s-a stins în anul 1735, cu dorinţa sa cea din urmă de a fi înhumat în vatra de nemurire a Robăii. Aşezământul monahal de la Robaia a renăscut, prin grija episcopului ctitor Calinic Argeşeanul, îmbogăţindu-se, în ultimii ani, cu: clădirea chiliilor, cu noua stăreţie, cu podoaba înnoită a picturii murale din biserică şi cu mobilier de cult dăltuit în lemn. La Mănăstirea Robaia îşi petrec viaţa de obşte, într-o restrânsă comunitate monahală, 25 de surori şi călugăriţe, călăuzite de maica Petronia, stareţa aşezării mănăstireşti. Surorile şi măicuţele îndrumă vizitatorii, cu o dulce dojană, să postească şi să se roage. Străinii sunt invitaţi să bea apă de la izvorul vindecător. Atât călugăriţele, cât şi sătenii povestesc despre nenumărate cazuri de vindecări, ceea ce a răspândit în tot ţinutul faima acelui izvor.

ANOTHER bathroom dream this rereuns! Gloss have with cialis online completely helps decided before a would I.

Muzeul sătesc Galeş

Muzeul Etnografic a fost înfiinţat încă din 1976 în centrul actual al satului Galeş, fiind organizat într-o clădire proprie, în stil argeşean, ridicată prin mijloace şi muncă benevolă de către săteni, la stăruinţa învăţătorului emerit Florea State. Casa Muzeu a fost concepută special cu această destinaţie pentru a rămâne ca un model de casă ţărănească din Galeşul secolelor XIX – XX. Clădirea este din bârne de lemn pe o temelie de piatră, cu etaj cu sală. La primul nivel, casa este compusă din şase camere cu trecere una într-alta, cu pereţii albi, văruiţi şi tavane din podină de fag bătută pe grinzi aparente din lemn. Dintre aceste 6 camere cu ferestre pe toate cele patru laturi ale casei, două sunt amenajate cu de-amănuntul ca şi odăile de altădată ale satului. Una este „odaia cu corlon” – bucătăria ţărănească de altădată, cu icoana în perete, la răsărit, cu pământ pe jos, cu masă de lemn, scaune, străchini de pământ, tronul de mălai. Cealaltă este „odaia de dormit” sau „iatacul” pardosită cu scândură, cu icoană în perete, crucea şi oala cu busuioc pe masă; aici vizitatorul descoperă patul tare de scândură, lada de zestre, acoperite cu frumoase ţesături colorate de lână precum şi copăiţa atârnată de tavan. Celelalte patru camere conţin exponatele strânse din gospodăriile oamenilor din sat oglindind atât portul cât şi îndeletnicirile locuitorilor Galeşului. În camera mare se pot găsi expuse mai multe costume bărbăteşti şi femeieşti lucrate în casă, „chilimuri” şi prosoape ţărăneşti.

Schitul Brădet

Este un monument istoric datând probabil de la jumătatea secolului al XIV-lea. Prin materialele şi tehnica de construcţie (cărămidă şi piatră brută), aminteşte de Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Pictura interioară a fost restaurată în anul 1761. Schitul Brădet este una dintre cele mai vechi monumente de artă românească medievală, considerată o capodoperă artistică, ctitoria lui Mircea cel Bătrân.

Staţiunea balneo-climaterică Brădet

Staţiunea balneo-climaterică Brădet este situată la 624 m altitudine, pe cursul superior al râului Vâlsan, în depresiunea Brădetu. Factori balneari: ape minerale sulfuroase, clorurate, sodice, hipotone. Înca din 1888 a fost descoperit primul izvor de ape minerale, cunoscut sub numele de Puturosul (astăzi sunt cunoscute şapte izvoare). Efectul benefic al acestor ape minerale în tratamentul afecţiunilor renale, hepatice, gastrice, metabolice, reumatice este bine cunoscut şi utilizat în cadrul tratamentelor de recuperare fizioterapeutică care se efectuează în spitalul Brădet.

Cheile Vâlsanului

Pentru amatorii de drumeţii montane, Cheile Vâlsanului constiuie o adevărată atracţie, oferind turiştilor pe parcursul a aproximativ 15 km peisaje de o frumuseţe sălbatică. La ieşirea din Cheile Vâlsanului, spre amonte, este o poiană însorită, unde în fiecare an nenumăraţi turişti îşi instalează corturile pe perioada concediilor. Urcând spre Vâlsan, găsiţi un baraj hidroenergetic, care comunică printr-un canal subteran impresionant cu Barajul Vidraru. Cei care sunt împătimiţi ai excursiilor montane, îşi pot continua drumul până la Vârful Moldoveanu.