Cu milioane de ani înaintea naşterii marelui sculptor Constantin Brâncuşi, natura însăşi a fost un sculptor de geniu şi a creat propriile opere de artă, inedite prin formă şi fâneţe, adevărate “Doamne Pogany”. Aceste opere de artă se numesc trovanţi, sau “pietrele care cresc”, aşa cum sunt denumite de localnici.
Trovanţii reprezintă cimentări pe nisip îmbibat cu soluţii de carbonaţi cu forme sferice şi sunt produşi de cutremure cu intensităţi mari. La formarea trovanţilor mai contribuie şi gravitaţia, precum şi forţele de atracţie dintre particulele de nisip şi dau forma finală a pietrei.
Muzeul trovanţilor se află la intrare în satul Costeşti, comuna Oteşani, judeţul Vâlcea. Muzeul se desfăşoară pe o suprafaţă de jumatate de hectar şi expune trovanţii ce s-au dezvelit în cei peste 100 de ani de exploatare a nisipului silicios din zonă. În nisip se mai găsesc şi concreţiuni juvenile. Localnicii le-au numit “pietrele care cresc”, ornamentându-şi grădinile cu ele, deşi mărturisesc că în prejma lor nu se simt foarte bine. Trovanţii par să inducă stare de disconfort.
Natura a creat un model nou, la Husnicioara, adevărate opere de artă, din mâna sa ieşind colecţii de scoici împletite, hornuri vulcanice şi diferite modele sferice. Trovanţii de la Husnicioara pot fi văzuţi şi la Drobeta Turnu Severin, la Muzeul regiunii Porţile Fier, unde sunt expuşi în curtea muzeului alături de vestigii romane.
În timp, mulţi trovanţi au fost ridicaţi de pe câmp, râpe sau văi, fiind puşi la loc de cinste pe lângă case. Forme sferice şi elipsoidale, de diferite dimensiuni, simboluri falice, formaţiuni- mamă cu “puii” strâns lipiţi de ele, dând impresia că sunt opera unui sculptor de geniu.
Formarea trovanţilor ridică încă întrebări. Indiferent de dimensiuni, trovanţii sunt atât de asemănători, încât îţi pui întrebarea dacă nu există o matriţă naturală sau un algoritm de creştere – asta dacă ei cresc într-adevăr cum spun oamenii din zonă. Secţionaţi trovanţii relevă în structura lor inele asemănătoare inelelor de creştere de la copaci. Un lucru bizar al zonei vâlcene este că, după ploaie, nisipul ud începe să prezinte după 30 – 40 minute de la încetarea ploii, mici elemente în formare, asemănătoare cu pietrele mari din preajmă, lucru care te duce cu gândul la o creştere. Cele foarte mici sunt sfărâmicioase şi prezintă chiar nişte excrescenţe ce sugerează rădăcinile. Cele mari au miez dintr-o rocă extrem de dură, în timp ce zona lor periferică păstreză caracterul nisipos.
Aceste fenomene observate de localnici sunt ignorate însă de oamenii de ştiinţă. Estetica deosebită a trovanţilor a făcut gândul uman să facă cele mai neaşteptate legături între lumea frumosului natural şi cea a supranaturalului. Despre trovanţi s-a spus că sunt de origine extraterestră şi că se pot răzbuna pe cei ce nu îi respectă. Posesorii sunt sfătuiţi să îi ude, pentru ca ei să crească.
Daca v-am stârnit curiozitatea şi veţi dori să vedeţi cu ochii voştri cum araţă trovanţii, aceste enigme ale naturii, puteţi vizita cu încredere Muzeul Trovanţilor din Costeşti. Acesta este situat în sudul comunei Oteşani, pe drumul care face legătura între municipiile Rîmnicu Vâlcea şi Târgu Jiu, fiind totodata şi singura rezervaţie naturală de formaţiuni geologice.
Pentru că imaginile înlocuiesc mii de cuvinte, daţi click pentru a descoperi mai multe despre trovanţi Trovantii – pietrele care cresc
Articol scris de Nicoleta Bacanu